Că va fi depăşit cu o lună sau cu un an, asta e o chestiune ce ţine doar de norocul locatarilor străzii în cauză, fiindcă, oricum, a devenit deja o regulă nescrisă ca firmele care pun mâna pe lucrări de milioane de euro să nu fie deranjate de nimeni în privinţa respectării termenilor contractuali. S-a stresat cumva firma grecească "Athena" că nu termină la timp canalizarea în Chercea, Brăiliţa şi Radu Negru? Din câte ne aducem aminte, n-a avut niciun stres, permiţându-şi sau, mai exact, permiţându-i-se să finalizeze ce avea de făcut cu câţiva ani întârziere. Asta, bineînţeles, cu preţul unui disconfort teribil provocat brăilenilor pe care i-a obligat să suporte ani de zile tranşeele săpate pe străzi şi apoi abandonate într-o uitare vecină cu nesimţirea. Ce s-a întâmplat cu "Athena" e doar un exemplu din multele proiecte începute, în ultimii 20 de ani, la Brăila şi finalizate peste termen sau chiar abandonate definitiv. Din păcate, firma bucureşteană "Tehnologica Radion" dă de înţeles că va duce mai departe acest blestem al aşteptărilor înşelate. Semnele sunt evidente: trebuia să înceapă lucrarea pe 8 martie, dar a întârziat cu vreo două săptămâni. După ce a început, a lucrat câteva zile, apoi s-a oprit, pe motiv că trebuie să se aprovizioneze cu materialele necesare. A reluat, în sfârşit lucrul, şi iar a făcut pauză, fiindcă s-a stricat unicul excavator prezent pe şantier. Halal organizare şi dotare pentru o lucrare în valoare de, atenţie, 8 milioane de euro! Conducerea Primăriei Brăila dă asigurări, prin vocea viceprimarului Doiniţa Ciocan, că "lucrările n-au ieşit din grafic, deşi se pare că sunt încetinite". Experienţele acumulate în ultimii ani ne determină însă să privim cu scepticism astfel de declaraţii. La felul cum merg lucrurile la noi, "Tehnologica Radion" ar putea s-o ţină din întârziere în întârziere, riscând să depăşească termenul limită fixat pentru septembrie 2011, fără să se teamă că autoritatea contractantă o s-o întrebe, la un moment dat, "Bre, madam firmă bucureşteană, matale eşti în stare să respecţi contractul? Dacă eşti, apucă-te odată de treabă, dacă nu, dă-te la o parte, să angajăm pe alţii mai serioşi". Nu doar suspiciunea unui grup de interese ce s-ar putea afla în spatele proiectului de milioane de euro acreditează un asemenea scenariu, ci şi normele procedurale în vigoare potrivit cărora rezilierea unui astfel de contract presupune o gigantică birocraţie. Angajarea altei firme ar însemna munţi de dosare, organizarea unei noi licitaţii, rezolvarea contestaţiilor şi alte asemenea amănunte ce consumă timp şi pot duce la pierderea finanţării. În consecinţă, firma care pune de prima dată mâna pe contract rămâne agăţată ca o caracatiţă pe proiect, cu legea de partea ei. Aşa stând lucrurile, se explică de ce constructorii români nu se dau de ceasul morţii să respecte termene limită, aşa cum vedem pe la "Discovery" că fac alţii, din alte ţări, unde contractele sunt literă de lege. La ei, apar peste noapte insule artificiale în ocean şi poduri lungi de kilometri, la noi, în subsolul Europei, îmbătrânim până vedem o stradă lăţită pe patru benzi!
