Nu mai accept să înghit umilinţele la care mă supune acest sistem, să stau la cozi interminabile, să-mi fac analizele în funcţie de fondurile disponibile, să merg în spital cu punga de pastile de acasă şi cu buzunarul doldora, dacă vreau să mi se acorde măcar puţină atenţie. Refuz să mă îmbolnăvesc cu programare. Refuz să mai fiu victimă colaterală în războaiele atât de dese dintre şefii acestui sistem incapabil şi personalul medical.
M-am săturat să mi se tot spună că banii alocaţi Sănătăţii sunt puţini. Din puţinul acesta se fac atâtea şi atâtea cheltuieli aiuritoare, investiţii sau dotări "servite", supraevaluate, unele aberante.
Ştiu că protestul meu e doar o răbufnire, că nu am nicio cale legală prin care să îi pot da o finalitate. Clar, legea îmi îngrădeşte acest drept. Dar ce se va întâmpla dacă joi îmi va fi rău?! Spun joi pentru că, din informaţiile pe care le deţin acum, aceasta va fi ziua în care medicii de familie vor institui taxa pentru consult. Dar la fel de bine pot spune vineri, marţi, luni, pot spune 8 iunie 2012, când iar nu vor pica de acord pe clauzele din Contractul-cadru. Deci, ce voi face dacă într-o zi de protest mi se va face rău şi voi merge la medicul de familie, care îmi va cere bani pentru consultaţie şi îmi va prescrie o reţetă necompensată?! Punem pariu că n-am să văd vreodată un ban din decontarea acestei "facturi"?
Ce vină am eu, pacient, că medicul meu nu ajunge la un consens cu CNAS?! Ce vină am eu, pacient, că de ani de zile nu se găseşte nicio rezolvare pentru închiderea acestui conflict stupid între medici şi Casă! Pentru că, o spun cu toată responsabilitatea, e STUPID tot ce se întâmplă. În general, în întreg sistemul sanitar, iar în acest moment, în conflictul medici de familie - CNAS.
Pentru că nu e prima dată când medicii refuză să semneze acest Contract-cadru şi, de asemenea, nu e prima dată când, drept răspuns, primesc acuzaţii. Că eliberează aiurea reteţe compensate, ba morţilor, ba pe nişte coduri numerice personale inexistente, că decontează analize medicale fără ca acestea să fie efectiv făcute, că prescriu medicamente foarte scumpe, în cârdăşie cu anumiţi distribuitori de medicamente. Nu cred că aceste acuzaţii n-ar fi reale, dar unde sunt sancţiunile?
Pentru că, să fie clar, dacă la prima suspiciune s-ar fi luat măsuri drastice, nu s-ar fi ajuns aici. Dar se mişcă totul aşa, în dorul lelii, după modelul deja consacrat: noi ne facem că vă ameninţăm, voi vă faceţi că ne acuzaţi. Iar din toată această "afacere", singurii care au de suferit sunt pacienţii, adică noi, cei de la care se adună leuţ cu leuţ, bugetul ăsta atât de hulit. Noi cei care, deşi ne revoltăm pe bună dreptate, n-avem nicio formă de protest la îndemână.
