Un sondaj IRES recent, făcut pe tema bacalaureatului, ne indică ceea ce, de mult timp, ştiam cu toţii. O scindare a României în două categorii mari şi late: o Românie mortificată, captivă în grota preistoriei, care nu are în vedere apartenenţa statului român la un sistem de valori şi tradiţii europene, şi o Românie vie, conectată la o istorie care vrea să se elibereze de miturile mesianic-laice ale utopiei unităţii sociale totale. Ceea ce în statul totalitar comunist reprezenta dumnezeul absolut - respectiv Partidul şi Conducătorul - devine acum, în viziunea primei categorii, Statul Asistenţial. O scurtă privire prin sondaj ne arată următoarele: vârstnicii, repondenţii din mediul rural şi cei cu studii elementare (majoritatea din Moldova) atribuie "eşecul" de la bacalaureat conducerii ţării, ministrului sau, altfel spus, Statului, adică demiurgului care, în viziunea lor, este obligat să facă din idiot geniu şi din nebun înţelept; pe de altă parte, repondenţii din mediul urban, cei cu studii medii şi superioare (majoritatea din Ardeal şi Banat) înclină clar balanţa vinovăţiei spre elevi şi profesori, adică scot fără ezitări din sfera politicului problematica.
Nu lipsită de importanţă în chestiunea de faţă este şi o analiză făcută de Uniunea Europeană privitoare la totalul populaţiei româneşti care are acces la internet. Rezultat: 54% din populaţia României nu are acces la internet. Pentru UE este inacceptabil. Mai mult decât atât, îngrijorarea oficialilor europeni ne stârneşte râsul. De ce? Pentru că avem câteva posturi de televiziune care-i "informează" şi-i "formează" sistematic pe cei care, să spunem, n-au acces la internet.
Mergem mai departe cu conexiunile, şi ce constatăm? Cei care consideră că vina "eşecului" bacalaureatului aparţine elevilor înşişi, profesorilor şi părinţilor ar vota în majoritate PDL. Însă surpriza cea mare apare la votanţii USL - şi aceştia exclud în majoritate statul din zona vinovăţiei, cu precizarea că, totuşi, votanţii USL au în componenţa lor o categorie care, în proporţie de aproape 11%, dau vina pe Conducerea Ţării, Stat, Altcineva. Două precizări se impun aici: 1. campania dusă împotriva ministrului Funeriu nu şi-a atins scopul nici măcar în electoratul USL; 2. prezumtivii votanţi ai PDL şi ai majorităţii USL identifică în masa de "vinovaţi" PERSOANE, în timp ce 11% din votanţii USL-ului dau vina pe ABSTRACŢIUNI. Ce înseamnă asta? Că în România se încearcă, pe de o parte, ducerea unei politici care să aibă aderenţă la o oarecare precizie şi rigoare, iar pe de altă parte, că această politică este contracarată prin mesaje EMOŢIONALE, care nu reprezintă absolut nimic, care nu fac altceva decât să inducă în magia colectivă acel marasm distructiv, un conglomerat confuz de vis utopic, minciuni de preamărire şi schizofrenie socială.
De ani buni, din tabăra opoziţiei, nu auzim decât acele voci care incită la identificarea "duşmanilor". Peste tot sunt "duşmani" care, prin fiecare idee sau mişcare executate, atentează la măreţia poporului român. Ceea ce în statele civilizate, cu oarece exerciţiu democratic, reprezintă vis utopic şi ideologie mizerabilă, la noi devine mesaj profund, emoţional şi înălţător. Ceea ce la occidentali se numeşte eficienţă, la noi devine atac la unitatea neamului. În fine, am tot auzit în ultima vreme: Să redăm poporului român demnitatea! Şi mă întreb: Cum se poate reda poporului român demnitatea? Cu o ordonanţă de urgenţă? Sau, mai aplicat, cum se poate reda demnitatea unui căzut la bacalaureat? Tot printr-o ordonanţă de urgenţă? Sau, cumva, demnitatea asta de care vorbim ţine de altceva? Dacă la toamnă, sau la anul, sau mai ştiu eu când cel care n-a luat bacul şi care ţine musai să-l ia se ambiţionează şi rezolvă subiectele încasând note de trecere, are el nevoie de Crin Antonescu, de Ponta, de Băsescu sau Funeriu, de politrucii de la Antene, de America sau Rusia? Răspunsul este NU!
