Pandemia de coronavirus a oprit planeta şi a pus în aşteptare economia din zeci de ţări de pe toate continentele. Se estimează că, în aceste zile, peste 3 miliarde de oameni sunt afectaţi într-un fel sau altul de criza sanitară, cei mai mulţi prin izolarea la domiciliu. Şi, probabil, vor urma şi alţii, distanţarea socială fiind, în aceste condiţii, cea mai sigură metodă pentru limitarea răspândirii virusului şi protecţia persoanelor vulnerabile. O măsură, spun specialiştii, care poate influenţa covârşitor dimensiunea pandemiei, dar şi momentul la care omenirea îşi poate da RESTART.
De aceea, #StămAcasă, #LucrămDeAcasă, #AiGrijăDeTine sunt cele mai răspândite mesaje, ca într-un efort comun şi disperat de a-i determina şi pe cei mai puţin responsabili să conştientizeze pericolul. Dar au, totodată, şi un îndemn mobilizator, de solidaritate, în sensul că trebuie să înţelegem: toţi suntem parte a acestui imens întreg, al cărui viitor depinde de fiecare dintre noi, de comportamentul nostru. Un întreg fragil, copleşit de incertitudine şi teamă, cu un prezent cu multe necunoscute, dureri şi bâlbe, dar care încă mai funcţionează, la avarie ce-i drept, doar prin dăruirea şi sacrificiul unor semeni: personalul medical, paramedici, pompieri, poliţişti, jandarmi, militari. Ei sunt eroii din prima linie, cărora, printr-un extraordinar efort, li se alătură cei din linia doi, adică cei care îşi riscă sănătatea zi de zi mergând la serviciu pentru a ne asigura nouă confortul: farmacişti, lucrători comerciali, transportatori de persoane şi mărfuri, furnizori de utilităţi, angajaţii din salubritate, din bănci, notariate, de la poştă etc şi, nu în ultimul rând, cei care n-au pus lacătul pe uşa fabricii/fermei şi ne asigură hrana şi toate bunurile nealimentare de care avem nevoie în această perioadă. Dar şi mulţi alţii, ştiuţi şi neştiuţi, faţă de care îmi cer iertare că nu i-am prins în şirul de mai sus. Ei merg zi de zi la serviciu tocmai pentru ca noi să stăm în siguranţă acasă.
De aceea, deopotrivă şi în egală măsură trebuie să le mulţumim. În faţa lor, să facem o imensă plecăciune!
Am lăsat la final, voit însă, o altă categorie care merită tot respectul şi admiraţia noastră: VOLUNTARII. Semeni de-ai noştri care, în aceste zile, îşi merită cu prisosinţă numele scris cu majuscule. Sunt acei oameni pe care nimeni şi nimic nu-i obligă să iasă din case, dar care o fac zi de zi, conştient şi asumat, pentru că, plămădiţi dintr-un altfel de aluat, ce conţine în cantităţi mari ingrediente precum compasiune, solidaritate, putere de sacrificiu, reuşesc să pună mai presus de binele propriu binele comun şi nevoia de a ajuta. Necondiţionat! Ei fac eforturi uriaşe în aceste zile tulburi, suplinind, prin dăruire şi implicare, lipsurile unui sistem şubred, care, acum mai mult ca niciodată, se vede cât de strâmb a fost construit.
