Presedintele sirian Bashar al-Assad, angajat intr-o reabilitare diplomatica in Europa, la trei ani dupa ce a fost izolat din cauza asasinarii fostului premier libanez Rafik Hariri, a confirmat ca cele doua tari intentioneaza sa isi deschida ambasade reciproc, pentru prima data.
Vorbind alaturi de Sarkozy si de presedintele libanez Michel Suleiman, Assad a declarat: "Putem spune ca Libanul a iesit din zona tulbure, din zona razboiului, devenind o zona mult mai pasnica, unde libanezii si numai ei au dreptul de a-si stabili viitorul".
El i-a cerut, de asemenea, Frantei sa joace un rol, alaturi de Statele Unite, in sprijinirea negocierilor directe intre Siria si Israel.
El a precizat insa ca nu se asteapta ca aceste negocieri sa aiba loc pina la incheierea mandatului presedintelui american George W. Bush, in ianuarie, pentru ca administratia actuala nu este interesata de pacea in Orientul Mijlociu.
Sarkozy a calificat anuntul lui Assad privind reluarea relatiilor diplomatice cu Beirutul drept "absolut istoric" si un mare pas inainte pentru Liban, fost protectorat francez, dar a recunoscut ca mai ramin de rezolvat unele probleme juridice.
Primirea calduroasa a lui Assad la Paris a fost o surpriza, avind in vedere ca acesta era evitat de predecesorul lui Sarkozy, Jacques Chirac, un prieten apropiat al lui Hariri. Parisul crede ca asasinarea lui Hariri a fost orchestrata de Damasc.
Liderul francez intentioneaza sa ii aduca pentru prima data in aceeasi incapere pe liderii Siriei si Israelului, in cadrul unui dineu desfasurat duminica, cu ocazia Uniunii pentru Mediterana, care reuneste 43 de state mediteraneene si europene.
Totusi, diplomatii au declarat ca nu exista planuri pentru o intelegere sau o intilnire privata intre Assad si premierul israelian Ehud Olmert, fiind improbabil chiar si un grupaj de fotografii.
Reuniunea oficialilor dinaintea conferintei nu a reusit sa rezolve disputele in legatura cu modul de abordare a procesului de pace din Orientul Mijlociu, un rol al Ligii Arabe, si problema armelor de distrugere in masa in cadrul unei declaratii comune, sustin diplomatii.
Ei afirma insa ca in prezent exista un consens ca Franta si Egiptul sa prezideze noua organizatie in primii doi ani. Ministrii de Externe vor incerca sa rezolve disputele ramase, duminica dimineata.
Ministrul de Externe al Turciei a declarat ca Ankara intentioneaza sa joace un rol activ in noua grupare in pofida temerilor initiale ca Sarkozy deturneaza aspiratiile tarii, oferindu-i o alternativa la aderarea la UE, fata de care Franta s-a opus.
"In ceea ce priveste initiativa Uniunii pentru Mediterana, credem ca aceasta va promova pacea, stabilitatea si dezvoltarea in regiune, iar Turcia sustine aceasta initiativa", a declarat ministrul turc de Externe Ali Babacan, in cadrul unei conferinte de presa.
Babacan a declarat ca rolul Ankarei va fi acelasi ca in actualul parteneriat euro-mediteranean, cunoscut ca procesul de la Barcelona, despre care Franta sustine ca avea nevoie de o revitalizare.
Parisul a insistat ca proiectul sau nu va impiedica aspiratiile europene ale Turciei, iar o sursa franceza de rang inalt a declarat ca Franta nu va impiedica deschiderea de noi capitole cu Turcia in cele sase luni de mandat la presedintia UE, daca acestea nu vor implica cele cinci capitole care presupun eventuala aderare.
Planurile initiale ale Frantei de a crea un club rezervat numai statelor mediteraneene au fost modificat din cauza opozitiei statelor nordice din cadrul UE, in frunte cu Germania, care se tem ca Parisul incearca sa le limiteze influenta in timp ce le face sa plateasca.
Cancelarul german Angela Merkel, care a criticat proiectul initial al acestei propuneri, acuzindu-l ca creeaza diviziuni, a acceptat versiunea finala.
"Pe viitor, vrem sa discutam problemele cu natiunile din jurul Mediteranei pe o pozitie de egalitate", a declarat ea, referindu-se la obiective cum ar fi combaterea afluxului de solicitanti de azil si colaborarea pentru dezvoltarea infrastructurii, economiei si educatiei in tarile din sudul Mediteranei.
Franta a fost nevoita sa retraga unele propuneri, cum ar fi cea privind infiintarea unei Banci meditaraneene de investitii, iar criticii sustin ca ceea ce a ramas sint doar citeva proiecte putin diferite de cele continute in procesul de la Barcelona.