Un asistent medical din Brăila a devenit înger păzitor pentru oamenii străzii. Numele ei este Dana Borcea, are 46 de ani, şi, prin tot ceea ce face, ne învaţă cum să redevenim oameni, cum să dăm speranţă acolo unde nu există, fără a cere nimic în schimb. În urmă cu 11 ani, cu ajutorul unor voluntari inimoşi, a pus pe picioare o asociaţie nonprofit ce avea să salveze mulţi bătrâni abandonaţi şi suferinzi. Şi-a transformat casa în cămin pentru oamenii străzii. Ideea i-a venit în Spania, acolo unde a lucrat mai întâi ca simplu angajat, pentru a strânge bani, iar mai apoi ca voluntar. Le-a deschis uşa propriei case unor oameni rămaşi fără nimic, unor tineri şi bătrâni rătăciţi, huliţi de societate, şi-a împărţit cu ei pâinea, le-a asigurat un acoperiş deasupra capului, haine şi medicamente. A realizat, însă, că nu este de ajuns. Pe bătrânii bolnavi de pe străzi nu-i ajuta nimeni şi nu a putut accepta asta. Pentru ei a vrut să deschidă un spital social. Şi a reuşit, după ce fundaţia caritabilă din care face parte a concesionat, de la Primăria comunei brăilene Viziru, spitalul din localitate. De fapt, fostul spital, deoarece respectiva unitate sanitară fusese închisă de Guvernul Boc, în 2010, şi ajunsese o ruină.
Dana Borcea, căci aşa se numeşte eroina noastră, avea 31 de ani când a decis să plece peste hotare. S-a despărţit de soţul ei şi a hotărât să înceapă o viaţă nouă. A ales Madridul. Acolo a intrat într-un program de voluntariat prin care ajuta oameni ai străzii. După 4 ani de străinătate, dorul de familie a împins-o spre casă. S-a întors în România în 2003 şi aici a luat-o de la zero. Ce-i drept, însă, cu o bogată experienţă în plan social, pe care a dorit să o fructifice în ţară.
A văzut bătrâni abandonaţi pe străzi şi a vrut să le ofere un aşternut cald şi un acoperiş deasupra capului. Aşa a început totul.
Mai întâi şi-a tranformat casa în cămin pentru cinci vârstnici pe care i-a găsit rătăcind prin gări, parcuri şi garaje. A deschis apoi în comuna Viziru, din Brăila, Fundaţia "Casa Pâinii", o brutărie care hrănea gurile înfomentate ale unor oameni sărăci, cu care soarta nu a fost blândă. Povestea ei a ajuns la urechile românilor din Spania printr-un filmuleţ şi, la scurt timp, a primit reacţii neaşteptate. Au sunat-o oameni care voiau să-şi doneze casele de la ţară în acest scop. Aşa s-au deschis 6 noi cămine, în localităţi din judeţele Brăila, Galaţi, Buzău, Teleorman şi Botoşani, toate reparate şi modernizate cu voluntari.
"Am început să fac voluntariat în Spania, unde am lucrat câţiva ani buni şi unde, împreună cu nişte prieteni, m-am ocupat de oamenii din centrul Madridului, de oamenii străzii adică. Împreună cu unul dintre aceşti prieteni am primit în casă 6 oameni ai străzii. I-am luat într-un apartament şi i-am ajutat să se reintegreze. Şi aşa am început. Pe atunci, tot ce făceam, făceam pe banii noştri. De 11 ani am venit în România. Trecând prin mai multe oraşe mari, am observat că pe străzi erau foarte mulţi bătrâni fără adăpost. De aici a pornit ideea de a face o casă pentru persoanele în vârstă ajunse în stradă. Din munca mea, dar şi cu ajutorul prietenilor din Madrid, în două luni s-a cumpărat prima casă de bătrâni. Am început cu Brăila, în comuna Viziru, iar când au auzit nişte români din Spania ce facem noi aici, şi-au pus la dispoziţie casele pe care le lăsaseră în urmă în ţară. Aşa am reuşit să ne extindem, iar acum avem deschise şase astfel de case, unde găzduim bătrâni până când se vindecă de anumite boli. Unii rămân la noi până la sfârşitul zilelor, aşa cum stau şi în casele de bătrâni obişnuite", ne-a povestit Dana Borcea.
Un spital în paragină transformat în ceva unic în ţară
După ce a văzut că ideea sa a impresionat şi alţi oameni care au ajutat-o necondiţionat, Dana Borcea a vrut să ajute şi bătrânii bolnavi de pe străzi. Era conştientă însă, că pentru asta trebuie să muncească de două ori mai mult, dar nu s-a dat în lături. După ce primarul comunei Viziru i-a concesionat vechiul spital care zăcea în paragină, asistenta medicală a început un proiect şi mai ambiţios, unic în România. Cu ajutorul unor voluntari inimoşi, Dana, prin Fundaţia "Casa Pâinii", a reuşit să-l transforme într-un spital social modern, destinat în special oamenilor străzii.
Spitalul comunal din Viziru a fost închis în 2010, atunci când, în urma unor discuţii purtate cu FMI s-a luat decizia ca România să "raţionalizeze" numărul de spitale şi şcoli. Decizia a dus la închiderea, pe criterii de eficienţă, a peste 150 de spitale de la nivel naţional, din cele aproximativ 450 existente. Printre spitalele închise se afla şi unitatea spitalicească din Viziru.
"Adevărul este că ne-am bazat mult pe Dumnezeu"
Impresionant este că ideea de spital social a Danei s-a transformat în timp, într-un proiect mult mai amplu, iar acest lucru, spune ea, se datorează oamenilor care au ajutat-o necondiţionat.
Pe lângă spitalul caritabil, corpurile de clădire ale fostei unităţi sanitare de stat adăpostesc şi un azil, saloane de staţionare şi cabinete de stomatologie şi pediatrie pentru localnicii din Viziru. Unitatea este formată din 6 corpuri de clădire întinse pe o suprafaţă de 4 ha şi are o capacitate de aproximativ 40 de paturi, din care 26 vor fi destinate bătrânilor abandonaţi. Celelalte paturi vor fi ocupate, în general, de oameni sărmani.
"S-a făcut renovare până la cărămidă. Pacienţii vor fi aduşi din toată ţara, pe primii îi avem deja în vedere, dar mai căutăm, până se ocupă toate locurile. Vrem ca persoanele pe care le-am adus în casele noastre, când se îmbolnăvesc să poată fi aduse aici, pentru că oamenii nu au asigurări de sănătate, nu au acte. Vrem să fie un centru în care să nu le lipsească nimic. Oamenii care vor fi cazaţi aici pe o perioadă nedeterminată vor fi aleşi în funcţie de nişte criterii. În sensul că, aici vor rămâne doar persoanele în vârstă, cu probleme de sănătate, defavorizate social", a mai explicat femeia.
Dacă vă întrebaţi din ce bani se ridică aceste investiţii, ei bine aflaţi că aici totul funcţionează pe bază de donaţii, voluntariat şi servicii gratuite. În acest sens, eroina noastră ne-a mărturist că a primit de la tabla pentru acoperiş şi mobilă, până la aparatură medicală performantă. Când s-a pus problema cadrelor medicale ce vor ajuta bătrânii, i-a sărit în ajutor directorul şcolii postliceale "Ana Aslan" din Brăila, care i-a propus o colaborare. Dana primeşte elevi în regim de internat, le asigură cazare şi masă, iar ei au obligaţia ca la terminarea şcolii să facă voluntariat trei ani în spital. Acum unitatea dispune de asistenţi medicali pe toate turele, în total fiind vorba de un efectiv de 26 de voluntari. "Mergem numai pe donaţii. Am fost foarte mult ajutaţi de comunităţi de români din diaspora. Mulţi mă cunosc, pentru că acolo practic asta am făcut. Colegul meu cu care am pornit la drum este acum misionar în Namibia, are acolo un centru de copii. Noi suntem adventişti, ne ajutăm foarte mult, dar nu numai. Aici sunt implicaţi şi ortodocşi, penticostali şi baptişti. De exemplu, din Austria, de la un spital care fusese renovat, am primit 9 tiruri de mobilă, totul pe cheltuiala lor, inclusiv transportul. Eu am fost acolo, le-am prezentat proiectul şi au fost încântaţi. Aşa ne-au ajutat. Adevărul este că ne-am bazat mult pe Dumnezeu. Suntem creştini şi ne bazăm mult pe intervenţiile lui Dumnezeu", a ţinut să sublinieze asistenta medicală. Pe acelaşi drum, spune ea, a mers şi familia ei, tatăl şi sora Danei fiind şi ei voluntari la o casă de bătrâni din Buzău, pe care au construit-o de la zero.
Spitalul social nu a fost deschis încă, deoarece nu are încă avizele de funcţionare, însă voluntarii promit că, până la sfârşitul anului, oamenii străzii vor putea primi îngrijiri gratuite în noul spaţiu.
Spitalul caritabil, la doar doi paşi de "casa groazei"
Spitalul social al Fundaţiei "Casa Pâinii" se află la numai doi paşi de "casa groazei", aşa cum a fost numită într-o anchetă a Pro TV, în cadrul emisiunii "România, te iubesc!", fosta secţie de pediatrie a Spitalului Viziru.
Investigaţiile făcute de reporterii Pro TV, în urmă cu câteva săptămâni, au scos la iveală că în această casă trăiau ascunşi de ochii lumii trei bătrâni şi nouă tineri înghesuiţi în două camere mizere, fără apă, curent electric şi căldură. Clădirea ar fi trebuit să fie practic o locuinţă protejată pentru persoane cu handicap, în care aceştia să fie învăţaţi de specialişti cum să se gospodarească singuri. În realitate însă, clădirea semăna cu un "lagăr de recuperare". Dovadă că oamenii erau confuzi, nici nu mai ştiau cum au ajuns acolo. Reporterii "România te iubesc" au aflat însă că tinerii au ajuns la Viziru în urmă cu 12 ani, când fosta şefă a Inspectoratului de stat pentru handicapaţi, Anca Vlavian, a concesionat de la primărie clădirea şi a transformat-o în locuinţă protejată. Potrivit Pro TV, în scripte, clădirea nu exista în lista cu instituţiile care adăpostesc copii şi tineri cu nevoi speciale. Însă,
au explicat reporterii, oamenii din comună spuneau că tinerii de aici aparţin de Direcţia pentru Protecţia Copilului şi că "îi are în grijă un bărbat care vine, le face de mâncare şi pleacă". Aceeaşi anchetă a mai scos la iveală că în urmă cu doi ani au fost aduşi în aceeaşi casă încă trei bătrâni, chiar de primarul comunei. Unul dintre ei avea probleme grave de sănătate şi era imobilizat la pat.
Deşi a aparţinut tot de fostul spital al comunei Viziru, corpul de clădire unde erau adăpostiţi cei trei bătrâni şi nouă orfani nu se numără printre saloanele şi spaţiile sanitare concesionate de Primăria Viziru către Fundaţia "Casa Pâinii".
Reportajul despre "casa groazei" îl puteţi găsi aici.
