A rămas ca-n gară. Gara Făurei

Primarul din Făurei are şi el, aşa cum ar trebui să aibă orice primar, nişte proiecte în derulare, unul dintre ele fiind "Reabilitarea şi modernizarea sistemului de apă şi a apelor uzate", mai are un buget de administrat şi nişte cetăţeni cărora, într-un fel sau altul, trebuie să le dea socoteală pentru activitatea depusă la primărie. Primarul Făureiului a participat la ultima şedinţă a Consiliului Judeţean, una extraordinară, pentru a obţine nişte răspunsuri la două întrebări legate de alocarea unor bani pentru oraşul pe care îl administrează. Numai că întrebările l-au deranjat foarte tare pe preşedintele Consiliului Judeţean, cel care, teoretic, administrează judeţul. Atât de tare, încât răspunsul lui Gheorghe Bunea Stancu a fost unul pe măsură: "Dumneavostră sunteţi consilier judeţean, ca să-mi puneţi asemenea întrebări?! Vă rog să luţi loc şi din momentul ăsta nu mai aveţi dreptul să vorbiţi! Dacă nu, o să vă invit afară! V-am dat din bun simţ cuvântul şi am impresia că aţi venit să ne certaţi! Puneţi nişte întrebări la care eu nu sunt obligat să vă răspund! Vă invit afară, dacă vreţi să perturbaţi plenul Consiliului Judeţean!".

În mod normal, orice cetăţean al judeţului are dreptul să certe un membru al CJ, inclusiv pe preşedintele acestuia. Cu atât mai mult cu cât respectivul cetăţean este primarul unui oraş al judeţului. Ba chiar are dreptul să pună întrebări la care chiar să i se răspundă şi cu atât mai mult are voie să participe la o şedinţă de consiliu judeţean, mai ales dacă problemele discutate privesc în mod direct oraşul pe care îl reprezintă. Dacă era vorba despre vreo şedinţă a Consiliului de Administraţie de la vreo firmă privată şi despre împărţirea banilor firmei respective către şefii de departamente, o atitudine de genul celei abordate de şeful CJ ar fi fost de înţeles. Dar aşa...

Îmi place să cred că, într-o ţară ca România şi într-un judeţ ca Brăila, cetăţenii încă mai au dreptul să pună o întrebare sau chiar să-l ia la rost pe un ales aflat într-o funcţie publică, plătită cu bani de la buget. Că oricum majoritatea problemelor semnalate aleşilor rămân ca-n gară, e cu totul altceva. Problema este însă că, şi în privinţa dreptului de a ni se rezolva doleanţele, am început deja să ne obişnuim cu ideea că nu ni se mai cuvine. Şi nu cred că e normal.