Borduri care nu au mai fost puse “în operă”, mormane de asfalt “îngheţat”, trotuare decapate şi abandonate, guri de canalizare prost făcute, indicatoare de semnalizare a zonelor de lucru abandonate, iar cele rutiere, boţite. Trunchiuri de copaci care aşteaptă să putrezească pentru a fi scoase, şanţuri astupate de mântuială, spaţii verzi neîngrijite sau pline de gunoaie, iar pe şoseaua Buzăului, vizavi de Parcul Monument, un gard aflat într-o stare avansată de degradare, cu porţiuni întregi de beton desprinse, care pot cădea în orice clipă. Câte ca acesta în tot oraşul! Motivul? Indulgenţa cu care angajaţii direcţiilor ori serviciilor Primăriei fac recepţiile lucrărilor.
Moloz, halde de resturi, faţade roase de vreme, garduri şui şi ruginite, împrejmuiri alandala, kitsch-uri, mizerie, mirosuri de la tomberoanele trântite şi zdrenţuite... Motivul? Indulgenţa cu care noi, cetăţenii, receptăm greşelile concitadinilor.
Aşadar, o listă lungă de exemple, imagini inestetice şi zone insalubre ce sluţesc faţa Brăilei. Unele generate de firme, altele de cetăţeni. Toate însă tolerate, şi de locuitori, şi de administaţia locală. Din acest motiv Brăila pare câteodată un sat fără câini, în care neregulile rămân uitate cu anii pe domeniul public.
Categoric, e greu să menţii curat şi civilizat un oraş mare. Unii reuşesc. Noi nu! De ce?
Sunt convinsă, cei mai mulţi dintre voi aţi răspunde fără să clipiţi; pentru că administraţia... nu face, nu drege, nu spune, nu acordă etc. Corect! Parte din vină, DA, aparţine administraţiei. Actuala, trecuta, viitoarea... nu contează! O gospodărire mai eficientă, o gestionare mai corectă a serviciilor din subordine, mai multă corectitudine din partea angajaţilor, o prioritizare mai eficientă a nevoilor acestei comunităţi ar preveni apariţia multor astfel de probleme. Dar e fairplay să pui totul în cârca ei? Oare noi, locuitorii acestui oraş, suntem atât de inocenţi pe cât ne place să credem? Suntem suficient de educaţi şi implicaţi, dăm dovadă de suficient spirit civic încât să prevenim, la rândul nostru, cealaltă parte de probleme?
Eu cred că nu. Şi tocmai de aceea, pentru că ne-am învăţat şi ne e comod în postura asta de a da întotdeauna vina doar pe alţii, multe nereguli nu se rezolvă cu anii.
Căci, de exemplu, dacă oraşul ar fi lună, nicio firmă, oricât de cocoloşită ar fi, nu şi-ar permite să lase cu anii grămada de moloz la colţul străzii. Dar când în jur e haldă lângă haldă, ce mai contează un morman în minus sau plus? Sau, dacă acolo, pe Buzăului, zona ar fi fost frumos amenajată şi îngrijită, niciun investitor, oricât de controversat sau de ciudat ar fi fost, nu şi-ar fi permis să lase în paragină acel gard. Dar, când dincolo de limita lui de proprietate e ceea ce e, că trotuar nu poţi să-i spui, ce mai contează o placă de beton în plus sau în minus? Şi tot aşa, pot veni cu zeci de alte asemenea exemple, ca într-o sarabandă a greşelilor şi a nepăsării, în care toţi suntem prinşi, cetăţeni şi edili, aleşi şi alegători, unul după altul, zi după zi, an după an. Şi încă un an, în care gardurile se dezmembrează, gunoaiele se înmulţesc, stratul de praf creşte, aspectul general al oraşului se deteriorează. Să mai amintesc de „scuipătorii” de seminţe? Din când în când mai scoate capul câte unul, când unul, când altul, mai arătă cu degetul, mai aruncă câte o acuzaţie şi cam atât. La vorbe suntem campioni. La fapte... le-o fi având administraţia pe ale ei, dar nici cu brăilenii nu e de glumă. Pentru că, dacă vrem să fim sinceri, ne vedem şi pe noi. Adică genul acela de cetăţeni care îşi mătură propria curte de trei ori pe zi, dar resturile le aruncă-n stradă, care spală cu apă de trandafir scara blocului, dar zoaiele le azvârle pe trotuar, care-şi dezinfectează coşul de gunoi cu tot felul de substanţe sofisticate, dar sacul îl aruncă lângă tomberon etc. În contrapartidă, şi administraţia face şosele, dar uită de trotuare, face trotuare, dar uită de borduri, modernizează parcuri, dar uită de garduri etc. Să vă mai spun o dată povestea cu puterea exemplului?!