PSD s-a supărat foc pe preşedintele Klaus Iohannis, după acesta a respins, din nou, numirea în funcţiile de vicepremier şi ministru al Dezvoltării Regionale a Liei Olguţa Vasilescu. Ba că preşedintele „pune beţe-n roate”, ba că este „cel mai iresponsabil preşedinte pe care l-a avut România”, ba că se blochează proiectele de investiţii ale guvernului. (Care proiecte? Şi de ce s-ar împiedica proiectele de lipsa Olguţei din Guvern?). PSD ameninţă cu represalii, iar deputaţii Nicolicea şi Rădulescu „Mitralieră” au sărit cu ideea suspendării preşedintelui, măcar pentru câteva zile, cât să poată interimarul Tăriceanu să aprobe orice numire şi, eventual, orice lege le mai trece prin cap parlamentarilor puterii PSD-ALDE-UDMR.
Preşedintele a motivat însă refuzul destul de clar: „doamna Lia Olguţa Vasilescu nu are pregătirea de specialitate necesară”, „nu are experienţă în materie, necesară promovării şi gestionării politicilor publice guvernamentale la nivel naţional”, Iohannis amintind şi de „declaraţiile controversate, atacurile la persoană virulente, limbajul folosit în comunicările publice, presiunile asupra justitiei”.
Evident, cel mai tare s-a opărit însăşi Lia Olguţa Vasilescu, fosta ministresă anunţând că-i va face o plângere penală preşedintelui, pentru infracţiunea de abuz în serviciu! Da, acea infracţiune pe care PSD şi pesediştii ar fi vrut-o eliminată din Codul penal, pentru care au făcut tot ce le-a stat în putinţă să o dezincrimineze cu totul, să-i scadă din gravitate, să o considere mai degrabă un abuz al celor care încearcă să-i acuze pe ei de această infracţiune. Tocmai pentru abuz în serviciu s-au găsit PSD şi Olguţa să-i facă o plângere penală preşedintelui. Dintr-odată, abuzul în serviciu deranjează.
Şi tocmai PSD care, de mai bine de 100 de zile, încearcă să blocheze, să saboteze şi să anuleze cu totul iniţiativa cetăţenească în urma căreia s-au strâns 1 milion de semnături, prin care penalii să nu mai aibă acces la funcţiile publice. O iniţiativă ce trebuie transpusă în practică printr-o lege de modificare a Constituţiei în acest sens. „Fără penali în funcţii publice” ar trebui să fie, într-o lume normală, o regulă de la sine înţeleasă, o lege nescrisă a civilizaţiei, a bunului simţ. O regulă automată a politicii. În România însă, condamnaţii conduc o ţară. Nu pot fi paznici, nu pot fi vânzători într-un magazin, nu pot fi gestionari, dar pot fi deputaţi, consilieri de stat, şefi ai Camerei Deputaţilor şi, de facto, decidenţi pentru guvernarea unei ţări, gestionari ai destinului unei naţii, paznici ai bugetului unui stat. Abuzând grav de poziţiile pe care le ocupă, tocmai infractorii din Parlament fac tot posibilul ca această iniţiativă a unui milion de cetăţeni să nu fie pusă în practică. O iniţiativă care ar face puţină curăţenie în cloaca de la Putere şi în clica care a pus stăpânire pe ţară. Măcar am rămâne pe cap doar cu semi-analfabeţii şi cu incompetenţii.
