Candidatura Vioricăi Dăncilă la Preşedinţia României, din partea PSD, nu este o surpriză. Orgoliile erau prea mari în PSD ca să se lase pesediştii pe mâna lui Tăriceanu, zis şi „4%”. Dăncilă va avea oricum mai mult. Nici candidatura separată a lui Tăriceanu nu mai surprinde pe nimeni. E prea plin de el ca să accepte ideea că a devenit irelevant în politică.
Mai rămâne să intre şi Pro România cu un candidat propriu în cursa pentru prezidenţiale – partid care a şi anunţat, prin Mihai Tudose, că nu-l va sprijini nici pe Tăriceanu, dar nu o va susţine nici pe Dăncilă - şi tabloul va fi complet. Suficient de complet încât PSD să nu intre nici măcar în turul 2. Candidaţii „stângii” se vor mânca unul pe altul – chiar sunt curios cum ar decurge o dezbatere între Tăriceanu şi Dăncilă pe tema guvernării, de exemplu.
De altfel, PSD nici măcar nu merită să prindă turul 2. Nu doar pentru că are cel mai slab (ca să nu zic penibil) candidat din istorie – un fel de Elena Ceauşescu ajunsă unde nu-i este locul, dar suficient de îngâmfată încât să creadă nu doar că merită să fie acolo, dar şi că are şanse reale de a câştiga Preşedinţia!
PSD merită nu doar să nu ajungă în turul 2, dar merită întreg dezastrul politic care-l aşteaptă, în frunte cu Dăncilă. Când ai un asemenea lider de partid şi un asemenea candidat la prezidenţiale, ar cam trebui să dispari din peisajul politic. Când o auzi pe Dăncilă spunând, dintr-un tupeu inimaginabil sau dintr-o prostie candidă, că protestul din 10 august 2018 a semănat cu o lovitură de stat, n-ai cum să nu-ţi doreşti ca PSD şi pesediştii care-l compun şi care susţin o asemenea individă să nu dispară la groapa de gunoi a istoriei. Doar din acest motiv. Aş fi vrut să zic că Dăncilă nici nu ştie ce înseamnă o lovitură de stat, dacă vine cu o asemenea explicaţie, la un an după acele evenimente. Dar de fapt e doar cinică şi obraznică. Viorica Dăncilă, ca orice pesedist care se respectă, are o aroganţă soră cu nesimţirea, aceeaşi din categoria lui Dragnea. Acea aroganţă care te face să crezi că nu ai nimic să-ţi reproşezi.
Va fi interesant ceea ce va urma. Evident, Dăncilă va pierde lupta în care s-a aruncat şi în care a fost aruncată de ceilalţi pesedişti. Va demisiona din funcţia de preşedinte al PSD, pentru că acesta e preţul pe care îl va plăti şi pe care şi l-a asumat. Dar nu va avea cine s-o înlocuiască, pentru că a avut grijă Dragnea să facă din PSD un partid de non-valori, un partid fără lideri, fără repere, fără personalitate, fără perspective.
Candidatura lui Dăncilă la Preşedinţie va fi bomboana de pe coliva PSD, iar cea a lui Tăriceanu crucea de pe coliva coaliţiei de guvernare. E greu de prezis cum va arăta România politică a anului 2019, dar un lucru este simplu de anticipat până atunci: PSD se distruge singur, din interior, fără perspective de a-şi mai reveni cu adevărat vreodată. Ar fi exact soarta pe care o merită.
