Când nu ai duşmani, ţi-i faci singur. Cam aşa s-ar putea traduce situaţia care caracterizează în prezent PSD. Pentru că, orice s-ar spune, oricât de slab ar fi sau oricâte probleme ar avea, PSD nu are cu adevărat un duşman natural politic, la cât de aproape inexistentă este Opoziţia. N-ai cum să nu remarci că Partidul Social Democrat defilează singur la Putere, fără prea mare deranj dinspre politică ori dinspre presă. Nici măcar dinspre Preşedinţie, UE sau alţi actori internaţionali care, în afară de nişte declaraţii ori cel mult unele mici avertismente privind posibilul derapaj economic, mai mult îşi văd fiecare de treaba lui.
Dar, în tot acest context paşnic spre delăsător din punct de vedere politic, PSD şi-a găsit duşmanul: însuşi PSD. Partidul pare rupt în două tabere – una a premierului Grindeanu, alta a cuplului politic Dragnea-Firea - una mai vocală decât cealaltă. Taberele par create în jurul unor orgolii şi frustrări personale, nicidecum doctrinare. Şi asta după doar 6 luni de la câştigarea în forţă a alegerilor!
Este evident că premierul Sorin Grindeanu nu mai este cel de la învestitură, copilul adus la Guvern de Dragnea şi Tăriceanu. Premierul a prins curaj, a căpătat glas, şi-a regăsit personalitatea. Şi este clar că nu e singur în acest demers: ceva, sau mai degrabă cineva, l-a făcut să capete acest curaj de a-i da peste nas lui Dragnea. Există, în spatele lui Grindeanu, o tabără care nu-l mai înghite pe Dragnea, cu apucăturile lui feudale de tătuc politic. În plus, este de înţeles şi atitudinea premierului: a lăsat un post de preşedinte al CJ în Timiş, post mult mai liniştit şi garantat pentru 4 ani, pentru a fi prim-ministru, şi acum să se trezească, după nici 6 luni, că este înlocuit de Dragnea?
Pe de altă parte, este clar că Dragnea nu vrea să cedeze, ba dimpotrivă, ţine neapărat să demonstreze cine e în continuare „capo di tutti capi” în PSD. Prin urmare, în acest demers al său, nu va ezita nicidecum să-l decapiteze pe Grindeanu din fruntea Guvernului, dacă va fi necesar. Depinde însă şi de cât de mare este tabăra pro-Grindeanu din Parlament, pentru că este posibilă şi respingerea unei alte nominalizări pentru funcţia de premier.
Că programul de guvernare pe care îl ştie din scoarţă-n scoarţă doar Liviu Dragnea nu este pus întocmai în aplicare de Guvernul Grindeanu, asta era de la sine înţeles. De fapt, dincolo de a-i găsi o scuză actualului premier, nimeni n-ar fi putut respecta întocmai un asemenea program populist şi nerealist, plin de fantasmagorii şi abuzuri economice. Nici măcar Dragnea – şi acesta este singurul motiv pentru care regret că liderul PSD nu este premier.
Şi totuşi, la cât de parşiv politic este Liviu Dragnea şi la câte scenarii poate pune în aplicare PSD, nu este exclus nici ca toată această „ruptură” să fie doar o piesă bine jucată, pusă magistral în scenă pentru a ne lua ochii şi a ne distrage atenţia de la altceva. Ceva mult mai grav decât tupeul lui Grindeanu în faţa lui Dragnea - vreo lege dubioasă, vreo graţiere, vreun prag salvator pentru abuzul în serviciu, vreun impozit suplimentar, ceva, în prag de vacanţă, care să treacă aproape neobservat şi cu cât mai puţin deranj public.
