La PDL, ceea ce trebuia să se întâmple, s-a întâmplat. Emil Boc, flancat de cei trei muschetari postapocaliptici - Videanu, Blaga şi Berceanu, vrea - pentru a câta oară! - să facă aceeaşi politică lipsită de viziune, consistenţă, imaginaţie etc. Mă refer, evident, la politica din cadrul partidului. Dacă Voinescu, Preda şi Ungureanu sunt taxaţi rapid ca neavând "experienţă", odrasla lui Prigoană este considerată numai bună pentru Parlament. Boc şi fundaşii lui nu sunt deloc impresionaţi de protestele lui Voinescu, Preda şi Ungureanu, dar sunt copleşiţi de inteligenţa şi ştiinţa lui Honorius. În timp ce primii trei, cei care au dat o altă faţă şi un alt aer partidului (chiar dacă n-o recunosc "patronii"), sunt puşi la punct şi trimişi la colţ, adică în Parlamentul European, cât mai departe de "târla" noastră politică, Honorius Prigoană este conştiincios, merge la partid, e trecut prezent şi câştigă. Avem un PDL vechi, care nu ştie să facă altă politică decât aceea pe care a învăţat-o de la PSD şi un PDL nou, reprezentat de "tinerii" ăia tobă de carte, inteligenţi şi angajaţi, pe care clasa politică - cică! - îi tot aşteaptă de 20 de ani.
Nu sunt multe de spus. Încet, dar sigur, aceste partide vor muri pe limba lor. Numai auzul numelor lor va provoca, în lanţ, jeturi lungi de vomă. Dacă nu vor înţelege că trebuie să facă "recrutări", să aducă în faţă oameni noi, capabili şi să le respecte opiniile, aceste două partide vor reuşi performanţa de a aduce în faţa urnelor nu mai mult de 10 la sută din electorat.
PSD şi PDL, diferite şi totuşi la fel
Ion Iliescu, dispreţuind povestea cu "flacăra violet", vrea să readucă la conducerea PSD un vechi copil al său, substanţă din substanţa sa, Adrian Năstase pe numele lui. PSD-ul este împărţit în trei. O parte disperată, dezarticulată, condusă de Mircea Geoană; o parte iliesciană, grea de cap şi de păcate, de care s-a lipit, la fel de disperat ca Geoană, Adrian Năstase; o parte reprezentată la vârf de Miron Mitrea şi Cristian Diaconescu. Soarta acestui partid depinde, în schimb, de modul cum percep lucrurile baronii din teritoriu. Dacă viziunile politice ale celor trei facţiuni sunt discutabile, amendabile şi, nu în ultimă instanţă, de înţeles până la un punct, despre baronii din teritoriu nu putem spune decât că îi doare-n cot de "politică" şi "viziune". De aceea, indiferent de cine va prelua conducerea partidului, PSD-ul nu va putea funcţiona, un timp, decât în virtutea aceloraşi reguli nescrise care l-au transformat în partidul cel mai corupt pe care România l-a avut de la Revoluţie încoace. Rămâne, însă, dorinţa celor care vor să-l impună la vârf pe Cristian Diaconescu de a transforma PSD-ul într-un partid care să iasă din reculul trecutului şi să se articuleze pe un electorat care reprezintă viitorul.
