Ba tot de pe la începutul anului se analizează şi îngheţarea salariilor bugetarilor ori chiar diminuarea acestora. În realitate, nimic din toate acestea nu s-a pus şi în practică: numărul de angajaţi din sectorul bugetar nu a fost redus, dimpotrivă, pentru că noua putere a avut oamenii ei pe care trebuia să-i pună în funcţii, dezmăţul din agenţii a continuat, iar salariile au fost mărite în multe dintre cazuri, ba chiar unii au primit în continuare prime. Nu zic, s-au mai tăiat nişte sporuri, s-a mai răţoit un pic Boc la bugetari, a mai sărit şi preşedintele Băsescu în ajutor, dar cam la asta s-a redus marea restructurare din sectorul de stat. Şi cam acelaşi lucru se întâmplă şi acum. De exemplu, desfiinţarea unui număr semnificativ de agenţii guvernamentale s-a făcut după un calcul cât se poate de original: "din 226 de agenţii, au fost desfiinţate/comasate 141, rămânând 113", este calculul abramburistic făcut de Guvern, într-un comunicat dat joi publicităţii. Cât despre restructurarea a vreo 10.000 de posturi, cele mai multe sunt de fapt din categoria celor vacante. Acum, când s-a pus problema trimiterii în concediu fără plată a tuturor bugetarilor, prin rotaţie, pentru 10 zile, angajaţii statului, întărâtaţi de sindicate, au sărit ca arşi. "Funcţionarii publici sunt bulversaţi de anunţul ministrului. Măsura nu este binevenită întrucât fiecare are datorii la bănci pe care trebuie să le achite lunar. Îndemnul nostru este de a nu semna cereri privind trecerea în concediu fără plată. În funcţie de discuţiile ce vor avea loc la nivelul central al alianţei, în cadrul consiliului naţional, dacă se vor stabili mişcări de protest, vom susţine astfel de demersuri" - cam aşa declara, zilele trecute, un lider sindical. Genul acesta de atitudine pare un pic nerealistă, ca să nu spun cam plină de tupeu. Mai toată lumea are datorii la bănci, dar pe cei din sectorul privat, de exemplu, nu i-a întrebat nimeni dacă le convine reducerea salariului - lucru care s-a întâmplat în majoritatea firmelor - sau dacă vor un concediu care nu se întinde pe o perioadă de doar 10 zile, ci pentru vreo minim zece luni spre permanent. Problema cu bugetarii este una foarte simplă: lor nu le convine niciun fel de măsură care ar aduce economii la buget (şi alea de tot râsul, dacă e să ne gândim la miliardul acela de euro, pe care s-a angajat Guvernul să-l economisească până la finele acestui an). Bugetarii nu vor, de fapt, să suporte în vreun fel costul crizei, şi, sincer, îi înţeleg. Dar cât de corect este ca numai angajaţii din sectorul privat să plătească preţul crizei, în contextul în care tocmai acest sector susţine, de fapt, economia? Nu e vorba de o atitudine de genul "dacă suferă unii, trebuie să sufere toţi", dar dacă tot vorbesc atât de mult reprezentanţii statului despre sacrificiul pe care trebuie să-l facă România pentru a depăşi această perioadă de criză, nu e normal ca şi angajaţii statului să participe la efortul comun?
