Aflat recent într-o vizită la Brăila, Adrian Oros, ministrul Agriculturii, a îndemnat consumatorii să cumpere produse româneşti, pentru susţinerea producătorilor agricoli autohtoni. „Noi, toţi cei care suntem cu adevărat îngrijoraţi de ce se întâmplă cu produsele româneşti şi suntem cu adevărat îngrijoraţi să răsplătim munca ţăranului sau fermierului român, avem de făcut două lucruri foarte simple: să căutăm zilnic doar produse româneşti, iar dacă nu găsim, să nu cumpărăm altceva până când ele nu vor apărea pe raft. (...) Eu vă asigur că în maxim două luni de zile, toate magazinele, indiferent de acţionariat, vor încerca să aibă pe rafturi produse româneşti. Acolo unde le vor găsi. Şi acest lucru va da un imbold producătorilor români să se organizeze, să fie mai consolidaţi pe piaţă”, a spus ministrul Agriculturii.
Ideea nu este deloc rea. Ar fi momentul să arătăm cu toţii un pic mai multă solidaritate şi susţinere unii faţă de ceilalţi, mai ales în această perioadă de triplă criză – sanitară, economică şi socială. Da, susţinerea producătorilor români – agricoli sau nu – se face, evident, în primul rând, prin cumpărarea produselor acestora. Ar fi ideal ca brăilenii să cumpere cu precădere bunuri produse în Brăila – mai ales din cele alimentare şi agricole. Ar fi bine să cumpărăm, cât mai mulţi, produse româneşti. Şi cât mai multe. Sau măcar doar produse fabricate în alte state din Uniunea Europeană – în care lucrează şi nişte milioane bune de români. Suntem parte a unei comunităţi uriaşe şi tot mai închegate – sau tot mai dependenţi unii de alţii. Iar la capitolul produse agricole, Brăila chiar ar avea cu ce să se laude – în inima Bărăganului ar fi şi culmea să nu existe suficiente legume, fructe, cereale ori carne.
Doar că a îndemna nu este suficient. Organizarea aia a producătorilor români, despre care vorbeşte ministrul Agriculturii, nu se poate face doar la iniţiativa producătorilor. Lipsa de încredere, teama de a nu fi păcălit, neînţelegerile inerente, lipsa de experienţă şi incapacitatea tehnică sunt tot atâtea piedici în calea unei organizări la nivelul producătorilor. La fel, reţelele de supermarketuri - multe cu bune-intenţii declarate în a sprijini producătorii autohtoni – nu pot fi „şantajate” cu acest tip de boicot sugerat de ministrul Agriculturii, din simplul motiv că toată lumea funcţionează într-o piaţă liberă. Plus că, să fim serioşi, solidaritatea românească, mai ales la nivelul consumatorului de rând, nu a funcţionat prea des într-un procent suficient de mare încât să fie decisivă.
Trebuie ca autorităţile, mai ales cele locale – Consiliul Judeţean şi primăriile de comune, care chiar cunosc situaţia fiecărui producător agricol, mare sau mic, să creeze un cadru care să le dea ocazia producătorilor să se organizeze şi asocieze. Măcar un cadru al dialogului. Şi tot autorităţile locale ar trebui să preia iniţiativa derulării unor discuţii directe cu managerii supermarketurilor, pe care să-i cheme la aceeaşi masă cu producătorii. Numai asemenea discuţii în trei, cu propuneri concrete, ar putea fi soluţia. Ca să nu mai vorbesc despre un cadru legal de control al calităţii produselor agricole ale micilor fermieri, astfel încât să aibă certitudinea şi supermarketurile, dar şi consumatorii, că respectivele produse se încadrează în normele de siguranţă alimentară. Dar asta nu se va întâmpla în două luni.
Până atunci, ar fi ideal să se reanalizeze varianta redeschiderii pieţelor, cu accent pe respectarea tuturor măsurilor de protecţie în vigoare. Cred că asta ar ajuta mai mult producătorii locali în acest moment.
