In ultima vreme, s-au aprins discutiile pe tema ultimei scumpiri a gazelor. Anuntata initial abia dupa 1 ianuarie 2007, cresterea pretului la gaze a fost devansata cu 2 luni doar pentru ca Petrom, unul dintre producatorii interni de gaz natural, a santajat un pic Romania, in prag de iarna, amenintind cu diminuarea cotei livrate pentru consumul intern. Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniu a cedat presiunilor si a decis majorarea pretului la gaze, din noiembrie, cu peste 8%. De aici, s-a ajuns la dezbateri de tot felul pe la televiziuni, prilej cu care au inceput sa se dezgroape nu doar istoricul privatizarii Petrom, ci si o gramada de dedesubturi ale acestei privatizari: ba ca privatizarea a fost proasta, ba ca incheierea contractului s-a facut in conditii extrem de dezavantajoase pentru Romania, ba ca societatea a fost subevaluata, ba ca Petrom a ajuns, cu tot cu rezerva de gaze si petrol romaneasca, pe care o administreaza, in mina statului austriac, care este actionarul majoritar al OMV, firma care a cumparat societatea Petrom. Iar "marea" dezvaluire facuta de unii dintre artizanii acestei privatizari din guvernul PSD a fost ca privatizarea s-a facut la cererea Uniunii Europene, ca si conditie de aderare. Sincer, credea cineva altceva? Ca intram in Uniunea Europeana fara sa platim nimic pentru asta? Ca ne ia UE de frumosi sau de dezvoltati ce sintem? Sint sigur de faptul ca nu UE ne-a zis sa privatizam in conditii atit de proaste Petrom si alte societati de interes. Sint sigur ca multe dintre dedesubturile acestor privatizari sint dubioase si asta tine exclusiv nu de UE, ci doar de competenta ori comisioanele negociatorilor romani. Dar n-are rost sa ne agitam acum ca am facut toate aceste privatizari pentru ca asa ne-a cerut UE, deoarece era de asteptat sa fie asa. Voiam sa fim in Uniunea Europeana fara sa platim nici un pret? Voiam sa primim 37 de miliarde de euro de la UE in urmatorii 7 ani fara ca noi sa nu dam nimic in schimb? Asta a fost pretul: Petrom si BCR au ajuns la austrieci, Distrigaz-urile la nemti si francezi, Electrica la fel... Austria a aderat la UE in 1995, dar era o tara extrem de dezvoltata, care a avut portile deschise din start. Noi a trebuit in schimb sa platim un pret, mai piperat chiar decit ne-a fost cerut, pentru ca au avut grija si guvernantii nostri sa-si ia si ei taxa. E un pret pe care il platim cu totii Uniunii Europene, dar macar nu e degeaba: investitiile au inceput sa vina intr-un val fara precedent - nu la Braila, stati linistiti! -, infrastructura se va dezvolta - nu chiar de la anul -, iar situatia economica si sociala a Romaniei se va schimba in bine in urmatorii citiva ani, cum nu s-a facut in ultimii 17 ani. Mai rau e ca pentru pretul luat cu japca de unii politicieni de-ai nostri nu vom primi nimic in schimb.
