Deficitul la opt luni, 0,77% din PIB, e foarte bun, a spus, luni, premierul Mihai Tudose în faţa parlamentarilor. Premierul a dat cifre menite să convingă auditoriul că economia este pe calea cea bună: salariul mediu net, în prezent mai mare cu 15% faţă de aceeaşi perioadă din 2016; pensia medie, şi aceasta cu 15% mai mare; sectorul privat a creat în primul semestru cu 120.000 locuri de muncă mai mult decât anul trecut; cel mai mic număr de şomeri de după 1996; producţia industrială, cea mai mare creştere după Estonia, respectiv cu 8% în primele şase luni; productivitatea în creştere cu 6,4%; numărul firmelor nou înfiinţate, superior celui al firmelor închise; exporturile spre UE, în creştere cu 10%; încrederea în piaţă din partea mediului de afaceri, peste cea de anul trecut (indice 104,9); vizită economică importantă planificată pentru octombrie din partea a 100 de firme din SUA; Guvernul va depăşi nivelul fondurilor pe care s-a angajat să le absoarbă, respectiv 5,2 miliarde euro; legea prevenţiei a fost aprobată de către Guvern - urmează dezbaterile în Parlament pe tema acesteia; Casa de comerţ a României, companie de stat care va fi înfiinţată pentru a încuraja exporturile firmelor mici; legea Parteneriatului Public-Privat va fi gata la finele acestei luni; proiectul legii bugetului de stat va ajunge pentru dezbatere în Parlament, devreme, în luna noiembrie; Pilonul II - Guvernul nu se va atinge de el.
Aşa arată cifrele prezentate în Parlament, date publicităţii de presa centrală. Cu alte cuvinte, totu-i foarte bine, economia duduie, iar cetăţenii acestei ţări, cel puţin marea majoritate, sunt fericiţi în guvernarea PSD. Atunci de ce eu, în calitate de mic antreprenor, am un sentiment puternic de nesiguranţă? Un sentiment pe care nici măcar la începutul anului 2009, când criza economică a măturat România, nu l-am simţit cu atâta intensitate? Ei bine, nicicând n-am simţit mai acut nevoia de predictibilitate. Niciun Guvern din 2009 încoace nu şi-a permis să joace alba-neagra cu taxele şi impozitele, de pe-o zi pe alta, astfel încât acum, cu doar 3 luni şi jumătate înainte de sfârşitul anului, să nu ştim ce ne aşteaptă, concret, de la 1 ianuarie 2018. Ce ştim? Ştim că de la începutul anului viitor Split – TVA intră în vigoare, dar fără norme de aplicare. Cum va afecta această măsură firmele mici, care pe lângă dublarea birocraţiei pentru fiecare factură în parte, vor ţine nişte bani blocaţi la dispoziţia statului? Ce va însemna asta? Luni seara, pe Realitatea TV, realizatorul Rareş Bogdan afirma că 170.000 de firme mici îşi vor da duhul. Se va stopa cumva evaziunea fiscală? Analiştii economici zic că nu. Ba dimpotrivă, vor fi mulţi care vor risca să apuce pe această cale ilegală în vreme ce “veteranii” evazionişti vor continua. De exemplu, în Brăila, în chiar buricul târgului, chinezii vând produse la subsolul magazinului Winmarkt fără să taie bon fiscal şi nimeni nu-i deranjează. La fel se întâmplă şi în marile angrouri de pe lângă marile oraşe ale ţării, după cum este binecunoscut faptul că multă marfă intră în ţară nevămuită. Mai simplu este pentru PSD-ALDE să ia 7 piei de pe bun-platnic, iar pe evazionişti să-i cruţe ca să aibă şi cu ce umple puşculiţa de partid. Apropo de ALDE, vă aduceţi aminte de Pactul pe Investiţii? Aţi uitat cu siguranţă! Vă reamintesc că în campania electorală Călin Popescu Tăriceanu le propunea partidelor politice, ca în perioada 2017-2020 să se aloce anual 6% din PIB pentru investiţii. Iar pactul nu era oricum ci cu demisia pe masă în cazul în care viitorul Guvern nu s-ar ţine de cuvânt. Iată că ALDE e la guvernare şi anul acesta investiţiile sunt atât de mici încât premierul Tudose le-a trecut la “discutate şi uitate” în cuvântul lui din Parlament. Altă măsură care va fi introdusă din ianuarie 2018 şi care va afecta atât salariaţii cât şi angajatorii este trecerea CAS şi CASS în sarcina angajaţilor. Ce va însemna concret, cum se va face, cum rămâne cu salariul minim pe economie care şi el creşte de la 1 ianuarie 2018…nimic care să lămurească antreprenorii să-şi poată face o proiecţie de buget pe anul viitor. Dar şi salariaţii sunt nedumeriţi şi chiar neliniştiţi, indiferent că vorbim de zona privată sau de cea publică. De exemplu, profesorii care-şi făceau iluzii că le vor creşte substanţial veniturile, acum se aşteaptă la cel mult 3-4% de la începutul anului viitor. Dar şi alte promisiuni făcute medicilor au ajuns tot la “discutate şi uitate”, ca şi impozitul zero pe dividende sau TVA zero pe publicitate care era un sprijin pentru presă. Pentru că tot am amintit de presă, această perioadă este cu atât mai îngrijorătoare cu cât mass media s-a “subţiat” rău din cauza crizei. O presă puternică, o justiţie independentă sunt garanţia statului de drept şi o piedică în faţa abuzurilor. Tocmai de aceea politicienii, inclusiv cei de dreapta încă de pe vremea regimului Băsescu, n-au făcut nimic pentru a sprijini presa aşa cum în toate ţările civilizate s-au adoptat facilităţi pentru supravieţuirea mass –media după ce-a lovit criza. La noi, pe politicieni îi doare cel mai tare independenţa justiţiei şi a presei. Dacă le pun lesă la astea două, gata cu bătăile de cap, pot să fure liniştiţi.
Dar e bine, e foarte bine! Doar o spune răspicat prim ministrul României, şi brăilean pe deasupra. Nu pot, totuşi, să nu mă întreb: dacă promisiunile şi cifrele alea cu care s-a lăudat premierul de la tribuna Parlamentului se vor dovedi a fi nişte minciuni sfruntate la sfârşitul anului, ce va simţi omul Mihai Tudose? Îi va fi oare măcar puţin ruşine faţă de cetăţenii care muncesc din greu, dar nu le-au crescut salariile de 3 ori, faţă de firmele care se târâie să supravieţuiască, dar îşi plătesc dările la stat, faţă de toţi cei care susţin cu cârca statul ăsta “gras”, dar fără o autostradă ca afară, fără un spital ca afară, fără o şcoală ca afară? Pretenţiile, în schimb, sunt la nivel de Luxembourg, cel puţin la preţul carburanţilor!
