Reporter: 'Ai noroc si sa traiesti, dom' prefect!
Nae: Pai, hai noroc, dar vad ca masa-i goala. Cu ce sa dam noroc?
Reporter: Nu, doar te salutam, atita tot.
Nae: Aaa, ai venit doar sa ma saluti? Iote, si eu te salut, da' dai si tu un uischi mic? Ce ma, nu va plateste aia la ziar? Adica tu pentru ce muncesti, daca nu esti in stare sa dai si tu un Jack mic? Vezi tu, si mie mi-a placut sa scriu, dar pe vremea mea nu erau atitea ziare unde sa te poti angaja ca ziarist. De asta zic ca te inteleg, ca puteam sa fiu si eu ca tine. De fapt tu puteai sa fii ca mine, ca sint mai in virsta decit tine, corect? Lasa, ma, ca tu esti baiat tinar, o sa-ti gasesti un serviciu ca lumea. Totul e sa pindesti oportunitatile.
Reporter: Dom' prefect, ma descurc binisor. Zi-mi insa despre matale, cum o duci?
Nae: Cum adica cum o duc? In sacosa, cum s-o duc? Da' nu sacosa transparenta, ca se prinde lumea ce-am in sacosa si ma fac de bafta. Iar pe mine ma cunoaste lumea, ce naiba!
Reporter: Nu domnu' Nae, intrebam daca ti-e bine.
Nae: Ma, sincer, nu prea mi-e bine. Nu's ce dracu am, ca ma supara un pic ficatu si nu pot sa-mi dau seama din ce cauza. Pe bune, nu stiu ce poate fi, ca doar nu obisnuiesc sa maninc prajeli. De fapt, daca stau bine si ma gindesc, n-am o picatura de ulei in casa. Am citit eu undeva ca prajelile astea nu fac bine la ficat. Am si eu o virsta de-acuma, nu mai sint flacau, si tre' sa am grija ce maninc.
Reporter: Da' de baut?
Nae: Aaa, subtire, ma! In limitele normale, ca sa zic asa.
Reporter: Pai, la salariul matale de 55 de milioane de lei net...
Nae: O laie. Intr-adevar, am 55 de milioane, de ce sa nu recunosc. Asta este salariul de prefect, si oricit m-as opune sau as face galagie, trebuie sa iau aceasta leafa. Dar ti se par bani multi sau cum? Iti spun eu, nici nu simt ca am 55 de milioane. Bai frate, pai eu am cheltuieli, nu gluma. Nu vezi ca s-au scumpit toate? Intri intr-un restaurant, iar in mai putin de trei ore iesi cu portofelul gol. Si crede-ma, nu sint eu omu' care sa manince cit un hipopotam. Dar m-au rupt astia cu accizele lor la alcool. Vorbeam zilele trecute cu un amic si il injuram pe Vladescu. O fi el liberal ca si mine, poate ca este baiat de treaba, dar daca lui nu-i place uischiu', ce vina am eu? Pentru ce trebuie sa sufere atitia insi din cauza ifoselor unui ministru care, intimplator, are Finantele pe mina? Ma gindesc sa-l reclam, dar nu stiu la cine.
Reporter: Ce faci matale pentru salariul asta de 55 de milioane?
Nae: In primul rind vin la serviciu. In fiecare dimineata, mort-copt, treaz sau mahmur, sint de gasit la Prefectura. Nu ma intreba despre activitatea mea, caci este secret de serviciu. Ce, vrei sa dai tu acum la ziar ce face dom' prefect, pentru ca apoi sa se ia si altii dupa mine? Sa fim seriosi, cineva trebuie sa mai si munceasca in Braila asta. N-ai vazut ca sintem pe locul 28 la orase?
Reporter: N-ati raspuns la intrebare.
Nae: Ba ti-am raspuns, dar cred ca n-ai fost tu atent. Mai lasa naibii bautura aia, nu vezi ca ai inceput sa uiti de la mina pin' la gura? In primul rind, munca unui prefect nu este normata. Nu semnez condica de prezenta si nici nu fac productie. Sint constient de faptul ca vor sari unii ca tine sa ma acuze ca nu fac nimic si ca nu-mi merit leafa, dar le-as raspunde acestora sa-si vada de treaba lor, de munca lor si de impozitele pe care le au de platit. Deci nu ne permitem sa nu dam salariile la timp functionarilor din aparatul administrativ, da?
Reporter: Are balta peste?
Nae: Depinde care balta. Sint locuri si locuri. Imi place si mie sa pescuiesc, dar, repet, nu prea am timp. Noroc ca am niste prieteni in Insula Mare a Brailei si ii mai vizitez in timpul programului de la Prefectura, ca sa ma aprovizioneze cu peste in portbagaj. Stii, citeodata ma simt in plus la serviciu, poate si pentru ca subalternii mei stiu ce au de facut. Sint profesionisti, aproape ca nici nu trebuie sa le mai spun ce au de facut.
Reporter: Acum, am inteles ca o sa-ti vina un ditamai Wolksvagen-ul Touareg. Are portbagaj mare!
Nae: Nu cunosc problema, am vazut aceasta masina de teren doar in reviste. Iar in reviste toate masinile par mici, poate si din cauza faptului ca revistele insele sint mici. Sa vina Touaregul, nu ma deranjeaza. Daca asa a stabilit Guvernul, nu vad care este problema. Doar n-o sa circul cu tramvaiul prin oras. Asta ca sa nu mai zic ca unul este prefectul Brailei, iar securitatea lui este mai presus de orice. Ma gindesc ca cu o asa masina de teren, si Wolksvagen pe deasupra, n-o sa mai am emotii ca o sa fiu tamponat de toti betivii care conduc ca inconstientii pe strada. Am mai spus-o si-o repet: frate, cind esti beat, stai acasa, in cazul in care circiuma s-a inchis si ai fost dat afara. Parerea mea!
Nae: Pai, hai noroc, dar vad ca masa-i goala. Cu ce sa dam noroc?
Reporter: Nu, doar te salutam, atita tot.
Nae: Aaa, ai venit doar sa ma saluti? Iote, si eu te salut, da' dai si tu un uischi mic? Ce ma, nu va plateste aia la ziar? Adica tu pentru ce muncesti, daca nu esti in stare sa dai si tu un Jack mic? Vezi tu, si mie mi-a placut sa scriu, dar pe vremea mea nu erau atitea ziare unde sa te poti angaja ca ziarist. De asta zic ca te inteleg, ca puteam sa fiu si eu ca tine. De fapt tu puteai sa fii ca mine, ca sint mai in virsta decit tine, corect? Lasa, ma, ca tu esti baiat tinar, o sa-ti gasesti un serviciu ca lumea. Totul e sa pindesti oportunitatile.
Reporter: Dom' prefect, ma descurc binisor. Zi-mi insa despre matale, cum o duci?
Nae: Cum adica cum o duc? In sacosa, cum s-o duc? Da' nu sacosa transparenta, ca se prinde lumea ce-am in sacosa si ma fac de bafta. Iar pe mine ma cunoaste lumea, ce naiba!
Reporter: Nu domnu' Nae, intrebam daca ti-e bine.
Nae: Ma, sincer, nu prea mi-e bine. Nu's ce dracu am, ca ma supara un pic ficatu si nu pot sa-mi dau seama din ce cauza. Pe bune, nu stiu ce poate fi, ca doar nu obisnuiesc sa maninc prajeli. De fapt, daca stau bine si ma gindesc, n-am o picatura de ulei in casa. Am citit eu undeva ca prajelile astea nu fac bine la ficat. Am si eu o virsta de-acuma, nu mai sint flacau, si tre' sa am grija ce maninc.
Reporter: Da' de baut?
Nae: Aaa, subtire, ma! In limitele normale, ca sa zic asa.
Reporter: Pai, la salariul matale de 55 de milioane de lei net...
Nae: O laie. Intr-adevar, am 55 de milioane, de ce sa nu recunosc. Asta este salariul de prefect, si oricit m-as opune sau as face galagie, trebuie sa iau aceasta leafa. Dar ti se par bani multi sau cum? Iti spun eu, nici nu simt ca am 55 de milioane. Bai frate, pai eu am cheltuieli, nu gluma. Nu vezi ca s-au scumpit toate? Intri intr-un restaurant, iar in mai putin de trei ore iesi cu portofelul gol. Si crede-ma, nu sint eu omu' care sa manince cit un hipopotam. Dar m-au rupt astia cu accizele lor la alcool. Vorbeam zilele trecute cu un amic si il injuram pe Vladescu. O fi el liberal ca si mine, poate ca este baiat de treaba, dar daca lui nu-i place uischiu', ce vina am eu? Pentru ce trebuie sa sufere atitia insi din cauza ifoselor unui ministru care, intimplator, are Finantele pe mina? Ma gindesc sa-l reclam, dar nu stiu la cine.
Reporter: Ce faci matale pentru salariul asta de 55 de milioane?
Nae: In primul rind vin la serviciu. In fiecare dimineata, mort-copt, treaz sau mahmur, sint de gasit la Prefectura. Nu ma intreba despre activitatea mea, caci este secret de serviciu. Ce, vrei sa dai tu acum la ziar ce face dom' prefect, pentru ca apoi sa se ia si altii dupa mine? Sa fim seriosi, cineva trebuie sa mai si munceasca in Braila asta. N-ai vazut ca sintem pe locul 28 la orase?
Reporter: N-ati raspuns la intrebare.
Nae: Ba ti-am raspuns, dar cred ca n-ai fost tu atent. Mai lasa naibii bautura aia, nu vezi ca ai inceput sa uiti de la mina pin' la gura? In primul rind, munca unui prefect nu este normata. Nu semnez condica de prezenta si nici nu fac productie. Sint constient de faptul ca vor sari unii ca tine sa ma acuze ca nu fac nimic si ca nu-mi merit leafa, dar le-as raspunde acestora sa-si vada de treaba lor, de munca lor si de impozitele pe care le au de platit. Deci nu ne permitem sa nu dam salariile la timp functionarilor din aparatul administrativ, da?
Reporter: Are balta peste?
Nae: Depinde care balta. Sint locuri si locuri. Imi place si mie sa pescuiesc, dar, repet, nu prea am timp. Noroc ca am niste prieteni in Insula Mare a Brailei si ii mai vizitez in timpul programului de la Prefectura, ca sa ma aprovizioneze cu peste in portbagaj. Stii, citeodata ma simt in plus la serviciu, poate si pentru ca subalternii mei stiu ce au de facut. Sint profesionisti, aproape ca nici nu trebuie sa le mai spun ce au de facut.
Reporter: Acum, am inteles ca o sa-ti vina un ditamai Wolksvagen-ul Touareg. Are portbagaj mare!
Nae: Nu cunosc problema, am vazut aceasta masina de teren doar in reviste. Iar in reviste toate masinile par mici, poate si din cauza faptului ca revistele insele sint mici. Sa vina Touaregul, nu ma deranjeaza. Daca asa a stabilit Guvernul, nu vad care este problema. Doar n-o sa circul cu tramvaiul prin oras. Asta ca sa nu mai zic ca unul este prefectul Brailei, iar securitatea lui este mai presus de orice. Ma gindesc ca cu o asa masina de teren, si Wolksvagen pe deasupra, n-o sa mai am emotii ca o sa fiu tamponat de toti betivii care conduc ca inconstientii pe strada. Am mai spus-o si-o repet: frate, cind esti beat, stai acasa, in cazul in care circiuma s-a inchis si ai fost dat afara. Parerea mea!
