Ei, dragii mei, de multă vreme n-a mai fost Brăila o prințesă așa asiduu curtată și de multă vreme n-a mai primit în vastele-i palate așa mulți prinți, darnici și cu puteri magice. De o vreme însă, mai precis de când cu podul, nu știu cum se face, dar unul vine, altul pleacă. O pozează, o colindă și-o descântă și-i duc vestea peste mări și țări, rar pământeni care să nu fi auzit de ea și de minunea de lângă ea. Și cu cât i se duce mai departe faima, cu atât mai mulți vor să vină și să vadă cu ochii lor (evident, și să câștige capital de imagine). Nu mai departe, zilele trecute, încă un prinț călare și cu o suită pe măsură! Numai că prințul acesta, nici nu știu dacă a descălecat bine și s-a și apucat s-o laude. Ba mai mult, ca să iasă din peisaj și să se diferențieze de predecesorii, și-a completat laudele și cu un sac de promisiuni: pasaje, tuneluri, drumuri peste drumuri în toate cele patru zări, căi ferate modernizate, lapte și miere. Ce n-a văzut Brăila de peste 30 de ani încoace. Slăvit fie numele tău, prințe Dan Barna, slăvită fie funcția, și cât mai lungă, a pajului tău, Cătălin Drulă!
Acum, lăsând gluma la o parte, fiecare promisiune făcută Brăilei în această vizită de lucru a vice-premierului Dan Barna și ministrului Transporturilor, Cătălin Drulă, e vitală Brăilei. Un județ pe care, judecându-l după infrastructură, chiar poți să-l consideri la un capăt de lume, într-un ținut al Plângerii. Dar, sunt ani de zile de când noi, brăilenii, ne plângem, și tot atâția de când ei, decidenții, ne promit. Și atât. Categoric, podul acesta peste Dunăre pare că a rupt vraja care ne-a ținut captivi în nepăsare, dar de aici și până la a înghiți pe nemestecate toate aceste promisiuni e cale lungă. Sigur, credem pe cuvânt povestea cu podul care se va ridica ca în 3 zile și 3 nopți, oamenii ăștia chiar fac minuni zi de zi în păienjenișul economico-politico-socio-financiaro românesc, minuni pe care puțini dintre câștigătorii licitațiilor de pe infrastructură le-au reușit până acum. Dar să te agăți ca un scai de seriozitatea și profesionalismul lor și să începi să îndrugi verzi și uscate și să dai aproape ca sigure și imediate niște investiții aflate în stare incipientă, mi se pare o exagerare de prost gust.
Dar mai e ceva, captivați de războiul intern din PNL, mulți dintre noi au trecut cu vederea războiul similar din interiorul USR -PLUS, o alianță în care prințul Barna are un contracandidat mult mai puternic decât el, din toatele punctele de vedere: și ca politician, și ca imagine publică, și ca încredere în fața electoratului. Un singur atu are Barna în fața lui (Dacian Cioloș), ceea ce, aparent, îi oferă și statutul de favorit în cursă - numărul membrilor USR este mult mai mare decât al celor de la PLUS. Dar asta nu-l liniștește, pentru că, acuzat deseori de sistemul preferențial și dictatorial pe care îl promovează în interiorul partidului său, Barna știe că poate conta doar pe o parte a USR. Una în care, culmea, liderul USR Brăila, Cătălin Stancu, atârnă destul de greu. Deoarece, membru în Biroul Național și dedicat trup și suflet misiunii liderului suprem, Stancu al nostru a înclinat deseori până acum balața puterii USR în favoarea lui Barna, chiar în unele dintre cele mai controversate situații. E clar că și la aceste alegeri candidatul Barna are nevoie de Stancu, iar cei interesați trebuia să știe că lucrurile s-au rezolvat la Brăila. Și cum la capitolul imagine USR-ul nostru nu prea avea cum să-l ajute, Barna s-a agățat ca o căpușă de cel mai popular subiect local și a supt din el cu nerușinare. Mă rog, nu direct, ci în stilu-i caracterisc și-a scos în față un alt acolit – ministrul Drulă. O marionetă, dacă ne gândim că, prin primăvară, Barna îl propovăduia drept posibilul său contracandidat la șefia USR – PLUS.
