A trecut o saptamina de la moartea Patriarhului si mai sint inca cel putin cinci pina la alegerea unui nou cap al Bisericii Ortodoxe Romane. Lucrurile nu sint limpezi, mai ales ca abia in zilele urmatoare va fi data publicitatii lista completa a celor 180 de membri ai Colegiului Electoral Bisericesc care il vor alege pe noul Patriarh. Citiva dintre acestia sint deja cunoscuti, iar unul - democratul Sorin Frunzaverde, fostul ministru al Apararii - a iesit deja in public cu un pronostic: noul conducator al BOR va fi IPS Daniel, actualul mitropolit al Moldovei si Bucovinei. De fapt, aceasta declaratie facuta chiar in ziua inmormintarii Preafericitului marcheaza startul campaniei de alegere a succesorului lui Teoctist.
Biserica reprezinta un domeniu inca neatins de tavalugul virtejului cotidian in care a absorbit Romania din 1990 incoace. Daca au fost unele motive punctuale de scandal, ele par sa fi intarit Biserica, dovada stind si faptul ca ea se bucura de cea mai mare incredere in rindul romanilor. Insa declaratiile facute de mai multe voci - atit laice, cit si ale prelatilor - precum si evenimentele de saptamina trecuta care au culminat cu ziua de doliu national prevestesc o nedorita spalare publica de rufe. Cu siguranta, nu e nevoie ca procedura de alegere a Patriarhului sa iasa din canoane ori sa fie influentata de presa si televiziune. Daca exista diferente de opinie in sinul bisericii, asta este foarte bine, atita timp cit punerea lor in acord nu genereaza subiecte pentru ziarele amatoare de scandal. Ma astept ca intelepciunea slujitorilor Bisericii sa prevaleze in fata ispitei de a se afisa in public pacatele cine stie carui candidat la scaunul patriarhal. De asteptat este, de asemenea, ca ancheta Comisiei de Disciplina a Colegiului Medicilor sa nu schimbe cu nimic curgerea evenimentelor catre o alegere fara tensiuni si resentimente a noului Patriarh. In limbaj popular vorbind, mortul de la groapa nu se intoarce si nici chiar procurorii - daca li se va cere parerea - nu vor avea mare lucru de spus in lipsa autopsiei.
Sa speram ca trecutul sfirsit de saptamina a adus impacarea in sufletele celor direct implicati in mersul treburilor bisericesti si ca in zilele ce urmeaza nu vom fi martorii cine stie caror jocuri de interese. Daca s-ar ajunge aici, noi cu ce vom ramine? Pentru ca nu trebuie uitat ca intre cele doua tendinte care se resimt in interiorul clerului - cea conservatoare, devotata traditiilor, si cea reformatoare, adepta a modernizarii celei mai vechi biserici din lume - se afla credinciosii, al caror Dumnezeu este si va fi acelasi.
Biserica reprezinta un domeniu inca neatins de tavalugul virtejului cotidian in care a absorbit Romania din 1990 incoace. Daca au fost unele motive punctuale de scandal, ele par sa fi intarit Biserica, dovada stind si faptul ca ea se bucura de cea mai mare incredere in rindul romanilor. Insa declaratiile facute de mai multe voci - atit laice, cit si ale prelatilor - precum si evenimentele de saptamina trecuta care au culminat cu ziua de doliu national prevestesc o nedorita spalare publica de rufe. Cu siguranta, nu e nevoie ca procedura de alegere a Patriarhului sa iasa din canoane ori sa fie influentata de presa si televiziune. Daca exista diferente de opinie in sinul bisericii, asta este foarte bine, atita timp cit punerea lor in acord nu genereaza subiecte pentru ziarele amatoare de scandal. Ma astept ca intelepciunea slujitorilor Bisericii sa prevaleze in fata ispitei de a se afisa in public pacatele cine stie carui candidat la scaunul patriarhal. De asteptat este, de asemenea, ca ancheta Comisiei de Disciplina a Colegiului Medicilor sa nu schimbe cu nimic curgerea evenimentelor catre o alegere fara tensiuni si resentimente a noului Patriarh. In limbaj popular vorbind, mortul de la groapa nu se intoarce si nici chiar procurorii - daca li se va cere parerea - nu vor avea mare lucru de spus in lipsa autopsiei.
Sa speram ca trecutul sfirsit de saptamina a adus impacarea in sufletele celor direct implicati in mersul treburilor bisericesti si ca in zilele ce urmeaza nu vom fi martorii cine stie caror jocuri de interese. Daca s-ar ajunge aici, noi cu ce vom ramine? Pentru ca nu trebuie uitat ca intre cele doua tendinte care se resimt in interiorul clerului - cea conservatoare, devotata traditiilor, si cea reformatoare, adepta a modernizarii celei mai vechi biserici din lume - se afla credinciosii, al caror Dumnezeu este si va fi acelasi.
