În anul de grație 2021 simțim pe deplin efectele neînțelesei democrații din România, născută, teoretic la sfârșitul lui 1989. Guverne, fie de stânga sau de dreapta, alianțe făcute pe genunchi doar pentru interesul de a conduce au reușit să contureze statul român, respectiv societatea românească din prezent, într-un desen alb și negru, lipsit de esență. În afară de libertate, celebra libertate pe care toți ne-am dorit-o, nu avem mai nimic, în continuare înaintăm cu greu, împotmoliți în mocirla politicului spre un viitor deja prezent în multe țări occidentale.
Unii ar spune că noi, oamenii suntem vinovați, că nu am luat atitudine, că nu am schimbat ceva în bine, pentru că teoretic, într-un stat democrat, poporul decide. Prin vot. Cât se poate de corect, dar se pune întrebarea, ce am votat? Există o generație care a decis următorii ani de după Revoluție, și se pune întrebarea, unde s-a greșit? De ce nu am reușit să atingem acel punct de unde să fi putut privi de la egal la egal celelalte democrații? Ei bine, fiecare din noi am decis! Prin instrumentul democratic numit VOT! Prin VOT ori prin neprezentare, din dorința de a “taxa” clasa politică, am ajuns să fim conduși de lideri incapabili, hoți, infractori, uneori chiar cu un grad precar de inteligență, lideri care au desăvârșit tumorile societății românești. Unul dintre cele mai importante domenii, învățământul, a fost practic labortator de testare pentru generații întregi, calitatea acestuia scăzând de la an la an, rezultatul fiind dezastruos. Suntem acum un produs în masă, o societate parțial analfabetă funcțional, plină de diplome și studii superioare și căreia începe să-i fie dificil să mai discearnă între bine și rău, incapabilă să folosească judecata proprie.
Un alt domeniu de o importanță crucială a fost sănătatea. La baza democrațiilor de succes stau drepturile și obligațiile cetățeanului, scrise negru pe alb în Constituța fiecărei țări. În România au existat, vorbind de sănătate, mai mult obligații decât drepturi. Asigurările obligatorii de sănătate se plătesc, dar pacientul a fost și este tratat în continuare tot ca un produs de masă. Atitudinea medicilor din sistemul public de sănătate este aceeași de 30 de ani încoace, condițiile din aceleași spitale sunt nu cu mult peste cele din anii ’90, și totuși am continuat să ne onorăm obligațiile, alături de veșnicele infecții nozocomiale și câte și mai câte.
În prezent, România aproape cade în genunchi în fața propriei neputințe, cu o societate formată din “revoluționarii” din ’89 și “revoluționarii” de astăzi. Pentru că da, lovitura care a trezit instinctele reptiliene este pandemia Covid, fiind de ajuns un an ca bâlbâila autorităților în a gestiona problema, și cel mai grav – lipsa de comunicare cu populația -, să dea naștere unei categorii sociale care își dorește “suprema schimbare”.
Rezultatele, după un an de pandemie, sunt cât se poate de clare: încrederea în guvernul liberal-userist este critică. Nici PSD, aflat acum în opoziție nu se poate lăuda că ar avea un statut mai bun, imaginea lui ca urmaș al FSN fiind una greu de retușat. În aceste condiții, partidele pierd, pentru că nu au înțeles sau nu au reușit să să plieze pe evenimentele prezentului. În astfel de situații socio-economice, partidele se sting și produsul lor în masă de mai bine de 30 de ani, individul nemulțumit și redus aproape la instinct primar, îmbrățișează același comportament social și aceeași gândire a unor mișcări născute din fals patriotism.
Din păcate, este o realitate pe care mulți o ignorăm dar care se poate finaliza cu “marea schimbare” a “noilor revoluționari”, schimbare care riscă să prăbușească România înapoi, în anii ’50.
