Numărul câinilor creşte continuu, de parcă o voinţă divină le-ar fi dat dezlegarea "creşteţi şi vă înmulţiţi şi acoperiţi Brăila". Desigur, acesta e doar un fel de-a spune, fiindcă nu este nevoie de o intervenţie specială a divinităţii acolo unde acţionează cele mai elementare legi ale naturii, care îi îndeamnă pe câini să se înmulţească oriunde şi oricând un mascul mai în putere dă peste o femelă în călduri. Într-un oraş ce se vrea civilizat, acest fenomen ar trebui controlat, dar, după cum se vede, Brăila nu este în stare să facă ordine. Din vina cui? Bineînţeles, principala vină o poartă autorităţile, care nu reuşesc, de atâta timp, să aplice un program coerent în măsură să aşeze lucrurile pe făgaşul lor normal. Adică să elibereze domeniul public de câini, iar aceste patrupede să crească fără griji, dar doar pe proprietatea privată a brăilenilor care îşi asumă responsabilitatea întreţinerii lor. Câinii ar trebui să iasă la plimbare pe domeniul public doar însoţiţi de crescători care răspund pentru ei, atât în ceea ce priveşte securitatea celorlalte persoane aflate pe stradă cât şi în ceea ce ţine de curăţarea trotuarului sau spaţiilor verzi de fecalele patrupedelor. Aşa se procedează în restul Uniunii Europene, aşa este în America şi probabil că aşa se întâmplă şi în Japonia sau alte ţări asiatice unde patronează civilizaţia şi bunul simţ. La noi, însă, nu se poate şi asta nu doar din cauza autorităţilor. După părerea mea, şi autointitulaţii iubitori de animale au partea lor de vină, pentru că vorbesc mult şi nu fac nimic. În Brăila, mulţi se cred buni creştini dacă îşi aruncă resturile de mâncare de la balcon sau amenajează o cuşcă insalubră lângă bloc, din cârpe şi bucăţi de carton. O fi şi asta o cale spre mântuirea sufletului, dar ce te faci cu ocările celui care trece prin faţa blocului şi se trezeşte muşcat de un câine care îl percepe drept un intrus pe teritoriul său? Ce te faci cu vecinul care trebuie să plece la muncă cu noaptea în cap şi nu se poate odihni din cauza lătrăturilor? Sau cu pericolul ca unul dintre câinii crescuţi pe lângă bloc să fie purtător de turbare? Sunt întrebări care nu prea-i preocupă pe iubitorii de animale. În schimb, aceştia sunt foarte vehemenţi în a cere să fie lăsaţi câinii pe domeniul public. Cum despre euthanasiere nu mai poate fi vorba, fiind interzisă prin lege, varianta închiderii lor în adăposturi li se pare de neacceptat. "Singura soluţie este sterilizarea şi acceptarea pe domeniul public, până când mor din cauze naturale", cer prietenii câinilor, aducând ca argument faptul că orice fiinţă a Domnului are dreptul să trăiască în libertate. Un argument solid, fără îndoială. Primarul Aurel Simionescu spune, însă, că nu poate să excludă varianta capturării câinilor şi închiderii lor în adăpost, atât timp cât, doar anul trecut, 2.000 de brăileni au fost muşcaţi pe stradă. Pe de altă parte, având în vedere faptul că Brăila nu dispune, în momentul de faţă, decât de un singur adăpost, deja suprasolicitat, primarul declară că nu are nimic împotrivă ca iubitorii de animale să se mobilizeze şi să sterilizeze cât mai mulţi câini, pentru a se stopa înmulţirea necontrolată a acestora. N-am auzit, însă, ca aceste persoane, de altfel extrem de virulente în comentarii pe internet, să fi încercat să pună bazele unor asociaţii, ONG-uri, care să atragă fonduri externe pentru a-şi finanţa operaţiunile de sterilizare. În schimb, asociaţiile care există deja consideră că e mai important să deschidă acţiuni juridice împotriva Primăriei şi a lui Vasile Horez, cel care a concesionat serviciul de ecarisaj din municipiu, pe motiv că se cheltuie ilegal bani din fondurile publice şi că în adăpostul de la Lacu Sărat câinii nu sunt trataţi corespunzător. Nu contestă nimeni dreptul acestor asociaţii de a milita pentru respectarea legii şi obligaţia Justiţiei de a lămuri problema. Dar faptul că, de ani de zile, acesta este singurul lucru pe care îl fac pentru câini, în loc să întreprindă şi ceva concret - cum ar fi atât de invocata operaţiune de sterilizare - provoacă dubii în ceea ce priveşte intenţiile lor. Iar dacă Primăria cheltuie banul public fără rezultate palpabile şi iubitorii de animale ştiu doar să stea pe margine şi să arate cu degetul, în loc să arate cu fapte, nu cu vorbe, cum trebuie procedat, e clar că problema câinilor nu o să se rezolve nici în următorii 20 de ani.
