În realitate, lucrurile sunt mai simple: totul se reduce la funcţii, privilegii, influenţă, interese - personale sau de grup - şi tot aşa. Nici măcar nu trebuie plătit înainte; răsplata poate veni şi după. Politica românească nu e foarte complicată - totul e să ştii ce vrei de la bun început. Sunt convins că şi în prezent există o groază de liberali revoltaţi că în decembrie 2008, şeful lor de atunci, Călin Popescu Tăriceanu, a dat cu piciorul unei alianţe cu PDL, doar pentru că a vrut el să rămână în continuare premier. Aşa cum sunt convins că încă există pesedişti care consideră că ieşirea de la guvernare, în septembrie 2009, a fost un gest cam pripit.
Acum, la Brăila, cele două posturi de "vice" în CJ şi Primărie ar trebui să fie vacante, după ce PDL le-a solicitat celor doi ocupanţi să-şi dea demisia. Greu de spus dacă cei doi se vor şi supune solicitării, dat fiind că respectivii se luptă prin instanţe pentru a-şi păstra scaunele. De fapt, nicio decizie nu ar mai trebui să mire pe cineva. La urma urmei, în politică, duşmani se găsesc doar în campanii electorale, în rest, totul se rezumă la parteneriate. "Pentru ţară", "pentru judeţ", "pentru oraş", "pentru cetăţeni"... În provincie sau la Bucureşti, totul e la fel când vine vorba de politică. Oficial, toate alianţele au o justificare nobilă, chiar dacă sunt tot mai puţini cei care mai cred în astfel de lozinci. În ţări civilizate există astfel de alianţe de conjunctură, făcute într-adevăr în numele unui scop comun al unei comunităţi locale sau al întregii ţări. Specificul românesc este însă altul: aruncarea în desuet a oricărui tip de alianţe, colaborări sau parteneriat politic. Nimeni nu mai crede că, oricare ar fi forma de asociere a unor formaţiuni politice, aceasta are alt scop decât interesul propriu al membrilor marcanţi ai respectivei formaţiuni. O alianţă locală PSD - PNL nu pare nici mai nocivă, dar nici mai benefică faţă de oricare altă alianţă care a existat la Brăila. Oraşul şi judeţul de acum par la fel de încremenite social şi economic ca şi Brăila din vremea PSM-ului, a PDSR-ului sau a PNL-ului. De altfel, cam în ton cu restul ţării.
Politica de provincie vs. politică dă Bucureşti
Acum, pe la Bucureşti, războiul dintre Ponta şi Antonescu nu pare nici pe departe tranşat, însă la Brăila se pune deja de-o mică alianţă între PSD şi PNL. N-ar fi prima dată, înţelegeri de acest fel - care, teoretic, ar fi părut imposibile -, s-au format la Brăila încă de pe vremea când la Bucureşti alegerile erau câştigate de Convenţia Democratică. Desigur, ce nu fac politicienii pentru binele urbei, al poporului sau al ţărişoarei lor dragi?
