Doamne, când îi revezi pe televizoare pe alde Geoană, Băsescu şi toată şleahta de pesedişti şi pedelişti cum promiteau ei marea cu sarea în campania electorală din toamna anului trecut, deşi, fără deosebire, TOŢI analiştii economici avertizau că efectele crizei mondiale vor lovi năprasnic şi România, te pufneşte simultan şi râsul, şi plânsul. Îţi vine să râzi, pentru că penibilul situaţiei este maxim când aceiaşi inşi nu mai ştiu cum să-şi acopere minciuna, cotind-o în fel şi chip, doar, doar i-o crede cineva că atunci când au votat LEGEA de mărire a salariilor profesorilor au fost de bună credinţă în legătură cu viitorul ţării. Îţi vine şi să plângi când simţi pe propria piele cât de usturător loveşte criza, iar Guvernul PSD-PDL nu face altceva decât să mai născocească alte şi alte dări la stat, sufocând şi firmele care abia-şi mai trag sufletul. Cu alte cuvinte, din punctul meu de vedere, revolta profesorilor acum, exact în prag de campanie electorală, este justificată. Trebuie să înţeleagă tot poporul cât de josnici pot fi politicienii în goana lor după voturi şi ACUM este momentul să-i sancţioneze. Cu altceva însă nu pot fi de acord. Cum este posibil ca seara, la 18,30, să se anunţe că greva se suspendă, se fac cursuri, dar nu se mai dă teza unică de a doua zi, în schimb se va susţine joi? Asta după ce la 15,30, tot luni, pe toate televiziunile câţiva lideri de sindicat au anunţat, siguri pe ei, că marţi va fi grevă, în vreme ce alţii încă negociau la Ministerul Învăţământului. Aşadar, în ziua de luni, un copil de clasa a VII-a sau a VIII-a trebuia să se pregătească pentru teza unică la limba română, în caz că liderii de sindicat o dădeau la pace cu ministrul Învăţământului, în vreme ce părinţii stăteau lipiţi cu ochii pe televizor să afle ce s-a hotărât. Apoi, după 18,30, copilul trebuia să se apuce de învăţat la obiectele de a doua zi. Marţi, pentru elevii de clasa a VII-a şi a VIII-a lucrurile au fost clare: miercuri nu este zi de grevă, aşa că programul consta în temele obişnuite. Ei bine, astăzi circul poate reîncepe, căci liderii de sindicat au ameninţat că dacă nu se va semna un acord satisfăcător cu Guvernul, incluzând garanţii din partea ministrului Finanţelor, atunci joi, când a fost reprogramată teza unică, istoria s-ar putea repeta. Adică iar cu ochii pe televizor, iar învăţat în reprize etc, etc. Din punctul meu de vedere, pentru toată această bulibăşeală principalii vinovaţi sunt liderii de sindicat din învăţământ. Dacă le păsa cu adevărat şi de copii, atunci ar fi impus un termen limită pentru negocieri. Să zicem duminică, ora 20.00. În cazul în care Guvernul ignora acest termen, atunci sindicatele să-şi fi dus la îndeplinire ameninţarea cu greva de marţi. În felul acesta acţiunea profesorilor părea hotărâtă şi cu siguranţă guvernanţii s-ar fi grăbit să negocieze, astfel încât măcar teza la matematică să se susţină conform programării. Aşa, nici teza unică nu s-a dat, nici cursuri cum trebuie nu s-au ţinut şi nici profesorii, cei reprezentaţi de liderii de sindicat, n-au primit cine ştie ce asigurări de la Guvern. La fel de ipocriţi sunt şi liderii de sindicat ai funcţionarilor publici care, vezi Doamne, s-au solidarizat cu profesorii şi au făcut grevă japoneză, marţi. Dacă această acţiune a funcţionarilor publici ar viza doar susţinerea revendicărilor dascălilor atunci da, s-ar putea vorbi de solidaritate. Câtă vreme liderii de sindicat susţin propriile cereri, care implică tot bani de la bugetul ţării, să fim serioşi, numai solidaritate nu este. S-ar putea vorbi chiar de sabotarea acţiunilor de protest din învăţământ. Pe fondul crizei actuale, dacă Executivul ar începe să acopere cererile TUTUROR sindicatelor care ameninţă cu greva, atunci în câteva luni punem lacătul pe România şi plecăm în lume cu toţii!
