Readucerea în discuţie a construirii podului ar trebui să provoace o criză de râs generală, asta dacă nu ar fi devenit un element de batjocură, o flegmă retroactivă. De fapt, în cazul acestui proiect, dincolo de patimile bişniţăreşti puse la bătaie, asistăm la conturarea unei adevărate antropologii politice. Prin durată şi prin insistenţă. Podul peste Dunăre scoate la lumină o perspectivă ataşată setului standard de concepţii ale animalului politic. Acţionând primitiv, lipsiţi de orice urmă de fler administrativ, ca nişte patronaşi de tonete, politicienii brăileni, cu unele mici excepţii, au reuşit performanţa de-a transforma un proiect viabil într-o aberaţie de proporţii. Cum? Păi, precum animalele politice! Adică: a) folosindu-l ca armă în reglările de conturi politice ale urbei; b) folosindu-l pe post de "incantaţie" electorală, cum este cazul de faţă. Pentru animalul politic nu eficacitatea financiară a unui proiect este scopul (eficacitate financiară care, pusă într-un context administrativ bine instrumentat, poate fi profitabilă pentru toate părţile implicate), ci capacitatea de a trage ţeapă partenerilor, de a juca la limita legalităţii, de a se răzbuna. Alfel spus, partea schizofrenică a politicii, care se ocupă cu "atestarea" potenţei. Din acest motiv animalul politic va fi întotdeauna doar un traseist, doar un colpoltor şi doar un vânător de contracte. Animalele politice, cum sunt şi cei doi deputaţi PDL (şi mulţi alţii din politica brăileană), nu dispun de instrumente raţionale, ci de instincte tribale. Animalul politic nu are doctrină - deci, nu are identitate. Neavând identitate, este iresponsabil. Fiind iresponsabil, nu întâmpină probleme în a-şi lucra pe la spate adversarii. De aceea, orice animal politic ştie "să se descurce", indiferent în ce barcă s-ar afla. Fapt care, în mod automat, îl recomandă pe animalul politic drept un specimen cu vocaţia dezastrului.
Revenind la subiectul în discuţie, din punctul meu de vedere, dacă va fi construit, podul peste Dunăre va reprezenta doar o construcţie arhitecturală, un element de decor şi în niciun caz nu va surescita economic Brăila. Nu de pod avem nevoie, ci un fond politic care să alunge animalele politice din administraţia publică! Abia în momentul în care administraţia publică va fi deparazitată de animale politice, vom putea vorbi, în sfârşit, de civilizaţie urbană.
