"Braicarul" n-a fost capabil niciodată să treacă peste probleme, să devină profitabil, nici măcar în anii în care a fost singur în piaţă. În detrimentul unui management performant a preferat să fie "un loc călduţ" pentru piloşi, vacă de muls, monedă de schimb pentru servicii electorale. De aceea niciodată n-a avut suficienţi bani să achiziţioneze maşini noi, s-a mulţumit cu variante second hand, a tot cârpit, a tot plimbat piese de la un autobuz la altul, iar rezultatul a fost, evident, pierderea a tot mai mulţi călători. Iar asta a atras după sine găuri enorme în contabilitatea societăţii care, la fel de evident, s-au reflectat în calitatea serviciului. Un management incompetent, un "stăpân" incapabil să se impună, un dezinteres total faţă de călători, unde puteau să conducă? Exact la situaţia de acum: câte o maşină pe traseu, asta însemnând şi trei sferturi de oră, o oră, timp aşteptare în staţii, datorii enorme la combustibili, salariaţi puşi pe liber, un parc auto complet depăşit fizic şi moral, iar ca şi clienţi, în majoritate beneficiari de abonamente sociale. Adică bani de la primărie, care vin cum vin şi sunt folosiţi pentru cârpeli şi supravieţuire.
Pe la sfârşitul anilor '90, pe şoselele municipiului au apărut primele maxi taxi, nişte caşcarabete mici, albastre, în care brăilenii se înghesuiau ca vitele. Erau totuşi noi, fâşneţe, decât să stai minute în şir cu ochii în zare după un autobuz "Braicar", urcai, deşi numai comod nu era. Un ordin care le-a declarat nesigure din punct de vedere al securităţii pasagerilor a declanşat isteria. Caşcarabetele albastre au dispărut, iar locul lor a fost luat de tot felul de microbuze, unul mai vechi decât altul, în care brăilenii au continuat să urce. Decât să stea minute în şir prin staţii, preferau rablele ruginite şi prăfuite, din care nu lipseau manelele la maxim şi taxatorii care ţipau din toţi rărunchii "Piaţa Mare - Cherrrrceaaaa!!!!". Şi, cu mici excepţii, deşi taxatorii şi ţipetele lor au dispărut de prin 2006, cam acesta este stadiul la care a rămas şi acum transportul nostru privat - maneleală. Un fel de "Piaţa Mare - Cherrrrceaaaa!!!!". Autorităţile se prefac în continuare că nu văd, nici rablele, nici atitudinea şoferilor, nici evaziunea din domeniu, nici încălcările normelor rutiere la care apelează destul de des în goana lor nebună după clienţi. Şi cum să vadă, când în campaniile electorale aceste "coşciuge" pe roţi şi patronii lor sunt adevărată mană cerească pentru cei mai mulţi candidaţi!
Compromis, într-un cuvânt asta înseamnă să fii călător prin Brăila.
Şi tot printr-un compromis, primăria încearcă acum să-şi protejeze societatea. În loc să caute soluţii viabile de salvare a "Braicarului", a ales ca, începând de astăzi să pună în aplicare un nou set de trasee pentru transportatorii privaţi. Conducerea Primăriei spune că a ales această variantă pentru binele cetăţenilor, traseele maxi taxi acoperind acum zone în care nu ajungea niciun mijloc de transport în comun. Nu spune că aceste trasee sunt astfel conturate încât să se suprapună cât mai puţin cu cele ale autobuzelor municipalităţii, că sunt de-a dreptul ameţitoare, că se rotesc şi învârtesc aiuritor pe străzi lăturalnice şi străduţe, că au lungimi de zeci de kilometri şi timp alocat pentru o cursă şi de peste o oră. Oare câţi brăileni vor fi dispuşi să urce în microbuz de la colţul străzii şi să facă până la piaţă, şcoală sau servicu 65 de minute!?
Puţini. S-au mai făcut încercări de acest fel, şi n-a mers. Primăria ar trebui să ştie. De aceea sunt convinsă că tot ce face acum e doar frecţie la picior de lemn, o altă încercare naivă de amânare a inevitabilului. Iar inevitabilul e acela că, în lipsa unor măsuri ferme şi coerente, cu sau fără maxi- taxi în coastă, "Braicarul" nu poate să o mai târâie prea mult.
P.S. Apropo! Începe campania electorală pentru alegerile locale. Oare domnilor candidaţi le vor conveni ca pozele şi sloganurile lor să fie admirate doar de două babe şi trei puşti de grădiniţă care vor avea timp să se uite cum trece agale un maxi taxi pe străduţa lor!? Fie că e Milcov, Moldovei sau Nicopole.
Nu ştiu de ce, dar prevăd încă un compromis.
