Ce vreau, de fapt, să zic cu toate aceste aduceri-aminte? Păi, în momentul în care am priceput poanta evidentă a mailului despre care aminteam la început, am avut revelaţia evoluţiei fulger a tehnologiei în aceşti 20 de ani de când, ca să zic aşa, "sunt încadrat în câmpul muncii". Deocamdată nu mă simt deloc depăşit de era tehnică în care trăim, adică ştiu să lucrez cu un PC şi cu un Windows Profesional XP. Ştiu, de asemenea, pe calculatorul de acasă să joc un Assasin Creed sau ultima variantă a jocului Civilisation. Dar cum vor sta lucrurile peste 30 de ani, când voi putea ieşi la pensie la limită de vârstă? Va mai putea oare generaţia din care fac parte să ţină pasul cu ritmul galopant în care tehnologia IT se dezvoltă? Nu de alta, dar văd că actualul Guvern are pretenţia şi convingerea că peste 30 de ani nu vom ajunge să "mânjim cu pastă corectoare ecranul calculatorului" ca-n gluma primită pe email. Şi, hai să spunem, poate peste 30 de ani calculatorul nu va fi aşa "un mâncător pe bandă rulantă" de ziarişti, funcţionari, analişti/programatori în pragul pensionării. Dar, mă întreb, oare cu ce viteză ar putea alerga după infractori un poliţist de 65 de ani sau câtă răbdare va mai avea o educatoare în faţa unei grupe de prichindei hiperactivi? Pe aceeaşi logică, ce viteză de reacţie ar putea avea un şofer de 65 de ani? Sau câtă graţie şi elasticitate ar putea avea o balerină aflată în pragul pensionării... iar lista ar putea continua.
Legea pensiilor este constituţională. Asta a decis, ieri, Curtea Constituţională, ca răspuns la contestaţia depusă în urmă cu două săptămâni de PSD şi PNL. Cu alte cuvinte, pentru a intra în vigoare, noua lege a pensiilor mai are nevoie doar de promulgarea preşedintelui, ceea ce nu cred că va fi o problemă. Pentru el. Pentru mine, însă, prevederile ei sunt foarte importante atâta vreme cât îmi vor împinge vârsta de pensionare până hăt, la 65 de ani.
Peste 30 de ani....
Partea haioasă este aceea că femeia încearcă să modifice un document listat pe monitorul LCD al calculatorului, atenţie, cu pastă corectoare. Aţi prins aluzia? Pastă corectoare, secretară/dactilografă în vârstă... este super evidentă ţinta, pentru că trimite în mod clar cu gândul la o glumă bună, indiferent dacă imaginea surprinsă de ochiul aparatului foto este sau nu regizată. Dincolo de acest aspect, însă, nu ai cum să nu intuieşti cinismul despre care aminteam mai sus pentru că nu ai cum să nu te gândeşti cum o să fii şi tu în prag de pensionare. Iar teama de un astfel de scenariu nu are nimic de-a face cu vreo fobie în legătură cu zona IT. Dacă mă gândesc mai bine, prin anii '90, când m-am angajat, firma unde lucram era o fostă unitate de stat, care se mândrea că este posesoarea unui sistem relativ modern de calcul. Avea un computer de dimensiunea unui şifonier în trei uşi care "ştia" să facă tot felul de calcule în baza unui sistem de programare cu cartele perforate! Era un adevărat show când operatorii acestui calculator îl puneau în funcţiune şi luminile de pe pupitru clipeau într-un mod fascinant. De fapt, în biroul de calcul unde funcţiona maşinăria circula o glumă potrivit căreia s-ar fi strâns fără probleme bani de cafea dacă s-ar fi tăiat bilete la intrare pentru cei care veneau să vadă "minunea în exerciţiul funcţiunii". La puţin timp, ciudata maşinărie a fost înlocuită cu un calculator mult mai performant, cred că era din prima generaţie de Pentium, ce arăta totuşi ca unul dintre PC-urile cu care suntem acum obişnuiţi, adică avea o carcasă de dimensiuni normale şi un monitor alb-negru de 15 inch. Calculatorul era doar pentru folosinţa departamentului contabilitate. În acelaşi registru, una dintre distracţiile hi-tech ale vremii era să merg la un văr ai cărui părinţi îi cumpăraseră un PC dintr-o generaţie de calculatoare româneşti, nu-mi aduc aminte marca, dar ştiu sigur că jocurile le încărcam de pe casete audio.
