Nimeni nu și-ar fi imaginat că pedofilul căutat 3 zile de Poliție este chiar un polițist. Vestea a fost la fel de șocantă pentru toată lumea: și pentru familia celor doi copii agresați sexual, și pentru public, și pentru polițiști. Mai ales pentru polițiștii de la Rutieră. Evident, polițiștii, în general, nu au nicio vină că au parte de câte un asemenea specimen care le este coleg. Nu pot fi acuzați acum sau blamați toți polițiștii ori întreaga instituție a Poliției Române pentru faptele unui singur individ.
Dar câteva întrebări tot se cuvin a fi puse și câteva semne de întrebare tot trebuie ridicate, referitoare la situația din Poliție și din MAI - mai ales că informațiile despre polițistul suspect nu se opresc doar la acest caz de agresiune sexuală.
În primul rând, cum este posibil ca un asemenea individ să ajungă în Poliție? Ei bine, este! A fost, de fapt, adus în Poliție, de la Jandarmerie, în anul 2000, ca să fie șoferul unui polițist-șef. Asta, într-o perioadă în care, de fapt, angajările în Poliție (și în general la stat) erau blocate de Guvern, pe fondul austerității.
Apoi, poate că testele psihologice nu pot scoate la iveală asemenea derapaje mentale. Poate că este greu să identifici asemenea deviații. Și totuși, chiar s-au făcut toate testele așa cum trebuie în cazul respectivului? Chiar s-a făcut totul ca la carte? Sau șoferii șefilor din Poliție sunt doar crezuți pe cuvânt?
Ce să mai vorbim despre faptul că polițiștilor care erau colegi direcți ai individului le-au trebuit aproape 3 zile să-l recunoască pe agresorul sexual din imaginile difuzate în presă!? Cum este posibil să nu-l fi recunoscut din prima? Ce s-a dorit să se facă în cele 3 zile? Să-i fie acordat timp de fugă? Să se găsească o modalitate de mușamalizare a cazului?
Dar despre o altă presupusă agresiune sexuală, din 2016, despre care ieri se vorbea „pe surse”, cum se face că ar fi fost „acoperită” de cineva din Minister? Dacă situația este chiar aceasta, atunci ancheta trebuie continuată, iar „mai-marele” din MAI trebuie descoperit și dat, la rândul său, pe mâna Justiției. Dacă într-adevăr polițistul pedofil are un trecut dubios în privința apucăturilor sexuale, dar toate acestea au fost ascunse, atunci lucrurile chiar sunt extrem de grave și toți cei responsabili trebuie să plătească.
Revenind însă la prima întrebare - cum este posibil ca un asemenea individ să ajungă în Poliție? – răspunsul este, de fapt, extrem de simplu: la fel cum ajung mulți (prea mulți) dintre angajații la stat. Adică pe bază de pile, în urma unor intervenții pe linie ierarhică, pe linie de partid, cu șpagă, fără concursuri și testări corecte, fără a se ține cont de competențele profesionale ori cele psihologice. La fel cum ajung și unii politicieni în ministere ori direct în Parlament. Vi se pare, de exemplu, că toți cei care acum vor să ne facă legi și să ne decidă destinele individuale ori destinul nostru comun, ca nație, sunt sănătoși la cap? Credeți că cei care au propus ca agresiunile sexuale la locul de muncă să nu mai fie pedepsite ori cei care vor ca probele video să nu mai poată fi folosite de către anchetatori, ca să nu fii tu „țap ispășitor”, chiar sunt întregi la minte?
