• pe o porţiune, unele traverse din lemn sunt putrede, altele au fost incendiate pentru a se fura componentele metalice • practic, liniile stau “în aer” şi, chiar dacă tramvaiele circulă destul de rar în ultima vreme, pericolul nu ar trebui neglijat...
De-a lungul deceniilor, tramvaiele au transportat milioane de călători către şi dinspre platforma chimică Chiscani, colonia de la Km 10, precum şi la staţiunea Lacu Sărat. Evident că periodic s-au efectuat de către Braicar şi lucrări de întreţinere sau modernizare a căii de rulare. Aici intră şi înlocuirea (parţială) a traverselor din lemn cu cele din beton, precum şi a stâlpilor, a liniei de contact şi sistemelor de ancorare etc - însă pe o porţiune din curba care duce spre staţiunea balneoclimaterică, şinele de tramvai au ajuns să fie fără nimic sub ele! Asta deoarece traversele din lemn sunt putrede, de ani de zile, şi distruse în aşa hal, din cauza timpului şi a intemperiilor, încât, dacă nu s-ar reduce viteza , tramvaiele ar putea oricând deraia de pe liniile aflate “în aer”! În plus, la acţiunea factorilor naturali se mai adaugă şi inconştienţa unora indivizi care au dat foc traverselor pentru a fura din componentele metalice (tirfoane, şuruburi speciale de fixare a tălpilor de aşezare, sau chiar respectivele tălpi etc).
Tot în zonă, între liniile de tramvai bălăriile şi tufele crescute sunt de un metru, iar în dreptul unei subtraversări prin care curg, spre lac, apele adunate din ploi, linia este “ondulată” pe orizontală. Deci lucrurile nu mai pot continua aşa, chiar şi în contextul în care traficul de călători spre fosta platformă chimică este nesemnificativ, iar spre staţiune e redus la maximum în extrasezon.
Despre alte surprize nedorite legate de transportul în comun cu tramvaiul, la şi dinspre Lacu Sărat – combinat, în ediţiile viitoare...
