Dacă tu, orice-ai fi, cetăţean simplu, antreprenor, om politic, funcţionar public etc etc, consideri că o altă persoană ţi-a făcut o nedreptate sau orice alt rău, ce faci? Te aperi cu instrumentele legale puse la dispoziţie de statul de drept sau te răzbuni, profitând de mijloacele la care ai acces prin natura funcţiei sau prin relaţii interumane ori datorită posibilităţilor financiare de care dispui? Asta-i întrebarea care se ridică pentru orice om de bună credinţă atunci când potentaţii zilei, fie că este vorba despre politicienii aflaţi la putere într-un anumit moment, fie că este vorba despre afacerişti cu averi uriaşe, vor să strivească orice încercare din partea societăţii civile, incluzând şi mass media, sau a oponenţilor din orice zonă, de a dezvălui realitatea societăţii româneşti. Şi nu este vorba doar despre realitatea politică, ci mă refer şi la realitatea economică făurită de marii “antreprenori” ai ţării, obişnuiţi să li se dea pe tavă contracte şi când nu li se mai dau fac denunţuri la DNA, daaaar nu se atinge nimeni de averea lor. Mă refer la realitatea socială a vremurilor noastre în care, oare câţi români au parte de tratamente inumane în raporturile lor cu instituţiile publice? Mulţi, prea mulţi!
Din păcate, având în vedere realitatea naţională, dar şi realitatea înconjurătoare – mă refer la vecinii unguri, unde presa independentă a dispărut, dar şi la umbra marelui URSS – cei care mai au un dram de respect pentru morţii din decembrie '89, nu trebuie să tacă doar pentru că au burta plină. Culmea este că majorităţii românilor le ghiorţăie maţele! Este vorba despre acea majoritate a salariaţilor la privat, a pensionarilor fără pensii speciale, căci sunt şi laaargi categorii, la stat ce-i drept, care se lăfăie în venituri de sute de milioane lei vechi lunar. Dacă nimeni nu va mai crâcni în consiliile locale, în consiliile judeţene, în parlament, în presă, faţă de abuzurile politicienilor de la putere, a instituţiilor de forţă sau a oricăror sisteme publice (sănătate, învăţământ) de frica represaliilor, unde vom ajunge? Despre ce represalii ar putea fi vorba? Aaaaaa, aici lista e lungă: de la controale cu ţintă clară, denunţuri mincinoase, hărţuiri la locul de muncă, calomnii pe reţelele de socializare prin conturi false, procese civile cu despăgubiri uriaşe sau plângeri penale care te silesc să dai cu subsemnatul în faţa vreunui nea Caşchetă, până la ameninţări cu moartea, toate acestea şi multe altele, dar mai subtile, fac parte din “arsenalul” celor care se cred de neatins. Realitatea ultimilor ani a arătat însă că NIMENI dintre cei care s-au crezut intangibili nu este în siguranţă, chit că se refugiază în Costa Rica sau Madagascar.
Iată de ce am ales să ne poziţionăm alături de jurnalistul Cătălin Iordache, actualmente consilier judeţean PND, în războiul lui cu Francisk Chiriac, preşedintele CJ. Pe scurt, Iordache a făcut dezvăluiri care au ridicat serioase semne de întrebare cu privire la HC Dunărea, Spitalul Judeţean şi proiectele cu sume uriaşe din bani publici care se aprobă pe bandă rulantă în CJ. Răspunsul conducerii CJ? Denunţ la ANI împotriva lui Iordache pentru o aşa zisă incompatibilitate. Această reacţie imediată la “deranjul” produs de dezvăluirile lui Iordache este atât de cusută cu aţă albă, încât mă ia de la stomac! Asta-i soluţia pe care a găsit-o preşedintele CJ la rezolvarea problemelor muuuulte pe care le păstoreşte. Pumnul în gură!
Ce mi se pare însă că frizează absurdul este faptul că la textul apărut ieri în “Obiectiv” cu privire la această tărăşenie, Simona Drăghincescu, la rându-i consilier judeţean PND, s-a înarmat cu vreo trei găleţi de lături şi a aruncat cu generozitate câte una pentru presă, Iordache şi PNL. Iată doar un citat: “Pentru atacurile la persoană împotriva lui Chiriac şi Drăghincescu unii primesc 15.000 lei/lună, alţii 25.000 lei/lună sau alţii, mai <sighinaşi> <decât> 5.000 lei/lună”. Întreb public: care sunteţi fraţilor ziarişti fericiţii încasatori a zeci şi sute de milioane lei vechi lunar ca să-i atacaţi pe Chiriac şi Drăghincescu? Stimată doamnă, dacă aveţi informaţii, daţi vă rog cu nume şi “pronume” persoanele care au încheiat astfel de contracte cu o miză atât de jalnică: atacarea dvs şi a lui Chiriac.
Mai departe, Drăghincescu face un apel public la organe să ia cu asalt PNL-ul cu privire la un contract de curăţenie la Muzeu. Ne alăturăm şi noi apelului Simonei Drăghincescu cu privire la “curăţenia” de care are nevoie Muzeul, dar, totuşi: ce-are una cu alta? A, am înţeles, de vină este şi Opoziţia.
În final, nu pot să nu mă întreb dacă Mihai Tudose, ex-premierul României, care a reprezentat cu cinste Brăila în guvernele “epocii” Dragnea, şi senatorul Ion Rotaru, un om cu experienţă politică şi cu bun simţ după părerea mea, au achiesat la aceste manevre ordinare.
În fond, oameni buni, stimaţi politicieni, indiferent de culoarea politică, dacă presa independentă va fi îngropată sub talpa puterii voi unde vă veţi mai spune of-ul, dacă orice canal de comunicare va fi restricţionat? Azi e PSD la butoane, mâine poate fi PNL sau USR sau oricare alt partid! Aşa că, înainte de a ridica piatra, mai gândiţi-vă. Ziariştii care v-o spun verde-n faţă poate nu vă plac, poate exagerează uneori, dar cu siguranţă sunt utili realităţii în care trăim.
