Angajaţii de la "Romtelecom" nu mai plăteau factura telefonică, cei de la "Renel" erau scutiţi de plata curentului electric, iar cei de la "Distrigaz" nu-şi plăteau gazele. Practica s-a extins în sănătate, în învăţământ ş.a.m.d, astfel încât aproape toţi cei care lucrau în sectorul de stat trebuia să beneficieze de nişte avantaje suplimentare în defavoarea celor mulţi. De ce spun "defavoare"? Pentru că e limpede că trebuia acoperite de cineva acele consumuri de curent, gaze, convorbiri telefonice etc, etc. Iar acel "cineva" a fost în tot acest timp restul populaţiei, care lucra în sectorul privat sau în alte sectoare de unde nu putea beneficia de diverse scutiri. Pe parcurs, s-au introdus sporurile, care au reprezentat o manieră grosieră de a umfla artificial salariile unor largi categorii tot de bugetari. Această practică păguboasă n-are legătură nici cu comunismul, nici cu capitalismul. În comunism, egalitarismul nu ţine cont de competenţă şi importanţa socială a muncii, în vreme ce în capitalism, performanţa şi abilitatea de a rezista într-un sistem concurenţial, reprezintă cheia succesului. Din acest motiv, pentru ceea ce se întâmplă acum în România în sistemul pensiilor, al asigurărilor de sănătate şi în cel al salarizării, n-am găsit alt cuvânt caracteristic decât discriminare. Să luăm exemplul parlamentarilor. Indiferent cât de conştiincioşi sunt - deşi majoritatea nu merită doi bani - importanţa socială a muncii parlamentarului într-o societate democratică este de netăgăduit. Aşadar, este firesc să aibă indemnizaţii lunare de zeci de milioane de lei vechi. Nefiresc este ca după un mandat, două sau trei în care au ocupat un fotoliu în Parlament dormind sau făcându-şi datoria, să primească suplimentar de la stat, adică din buzunarul nostru, zeci de milioane la pensie în plus faţă de cât ar avea dreptul potrivit activităţii depuse în câmpul muncii. Situaţia este similară şi în cazul diplomaţilor, magistraţilor, poliţiştilor, cadrelor din armată sau din serviciile secrete. Cu alte cuvinte, salariul trebuie corelat cu competenţa şi importanţa socială a muncii, iar pensia cu contribuţia personală la bugetul asigurărilor sociale PE ÎNTREG PARCURSUL VIEŢII. Simplu şi limpede precum cristalul. Nu şi pentru parlamentarii de Brăila, care au catadicsit să răspundă la telefon şi să dea o declaraţie pe această temă fierbinte. "Asta cu pensiile este o strategie PDL-PSD, ca să abată atenţia de la lucrurile cu adevărat importante", a declarat liberala Diana Tuşa. "Nu pot să fac declaraţii sau analize eu acum, pentru că nu ştiu cum arată legea", a dat-o după cireş şi democrat-liberalul Eugen Bădălan. "Sunt unii dintre cei cu pensii de lux, care au cotizat pe măsură de mult, deci acum merită pensii mari", a răspuns social-democratul Mihai Tudose dovedind că habar n-are, câtă vreme TOŢI pensionarii de lux n-au cotizat în timpul vieţii decât pentru cel mult o treime din pensia pe care o primesc în prezent, restul fiind un "supliment" de la stat. Singurul care s-a arătat încrezător că pensiile de lux vor fi diminuate a fost, culmea, senatorul liberal Constantin Cibu. În acest context, sunt convinsă că asemeni parlamentarilor de Brăila, majoritatea senatorilor şi deputaţilor va face tot posibilul ca legea sistemului unic al pensiilor ca şi cea a salarizării unice să eşueze. În concluzie, intenţia lăudabilă a Guvernului PDL-PSD de a face dreptate şi de a termina cu orice fel de discriminare în sistemul salariilor şi al pensiilor va avea de trecut un mare obstacol: Parlamentul.
