Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Pe patul de spital, cu dor de mama

In ultima perioada, la sectia de chirurgie infantila a Spitalului Judetean de Urgenta se prezinta la consultatii pentru diverse afectiuni sau sint internati din ce in ce mai multi copii insotiti de bunici sau alte rude in grija carora sint lasati de catre parintii plecati la munca in strainatate. Desi, in cele mai multe cazuri, rudele apropiate incearca din rasputeri sa inlocuiasca absenta parintilor in momentele mai dificile din viata copiilor, nu de putine ori acestia traverseaza adevarate traume psihice sau isi dezvolta o labilitate psihica, pentru ca sint tot timpul cu gindul la parintii lor, pe care si-i doresc alaturi, mai ales in clipele cind sint in stare de suferinta.
Dr. Virgil Lefter, purtator de cuvint al unitatii spitalicesti, ne-a spus ca, in astfel de situatii, cei mai multi dintre copiii internati si care sint crescuti de bunici nu sint dificili ca pacienti, ci se adapteaza usor, daca sint inconjurati de dragostea celor apropiati. "Cel mai adesea sint copii linistiti si cuminti, pentru ca sint sub indrumarea directa a bunicilor, care inca tin la cutumele vechi ale civilizatiei si ale culturii noastre, in sensul ca pastreaza o anume politete fata de oameni si respectul de rigoare, dar noi nu putem citi cu exactitate in sufletul lor cum suporta lipsa parintilor; stim doar ca vorbesc frumos despre parintii lor, care au plecat in strainatate pentru a munci sa le fie lor mai bine, ca vorbesc la telefon, dar ca le este in fiecare seara dor de ei", am aflat de la dr. Lefter.
La numai 9 ani, Nicoleta, pe care am intilnit-o intr-un salon al sectiei de chirurgie infantila, are ambii parinti plecati in strainatate, dar a suportat cu zimbetul pe buze o interventie chirurgicala, pentru ca a avut alaturi intreaga familie: bunicii sau matusile au stat in permanenta linga ea, cu rindul, zi si noapte, iar copila a suportat astfel mai usor absenta parintilor in momentele mai dificile. "Mama este in Spania si tata in Italia, iar eu si surioara mea mai mica stam cu bunicii... De luni sint in spital, marti am fost operata, iar acum ma simt bine. Mi-e greu, pentru ca nu am mai vazut-o pe mama de un an si trei luni, am mai vorbit la telefon, dar mi-a promis ca pe 4 aprilie vine acasa", ne-a spus Nicoleta ieri, plina de speranta in apropiata revedere.
Dupa o noapte in care linga patul copilei a stat bunica, locul acesteia a fost luat la prima ora de o matusa, pentru ca bunica sa poata avea grija de cealalta nepotica ramasa acasa. Desi are si ea nepoti si diverse alte probleme, femeia ne-a spus ca nu poate sa o lase pe fetita singura pe patul de spital si ca intreaga familie este alaturi de ea, pentru a mai indulci astfel dorul de mama al micutei.




Categorie articol: 

Din cauza unor probleme ce țin de platforma Facebook, secțiunea “Comentarii” de pe platforma noastră online nu este, pentru moment, funcțională. Ne cerem scuze pentru acest incovenient și sperăm că situața va fi rezolvată cât mai curând.

Va puteți exprima opiniile, în continuare, pe pagina Facebook a cotidianului nostru,

https://www.facebook.com/Obiectiv.VoceaBrailei

Like / Share

Comentarii