Coaliţia de guvernare PSD-ALDE prosteşte pe mulţi. Pe unii îi prosteşte de vreo 28 de ani - şi, de fiecare dată, cu succes. Sunt „nucleul dur” al prostelii, care şi votează cu PSD de 28 de ani. Ei sunt cei pe care, indiferent cât de mult şi-ar bate PSD joc de ţară, lor li se pare normal. Asta pentru că sunt şi cel mai uşor de prostit. Nu stau să discearnă informaţiile, iau de bun doar ceea ce li se spune – mai ales pe la televiziunile infractorilor. E suficient să li se vorbească frumos despre măriri de pensii şi salarii şi gata! Dacă li se mai serveşte şi ceva cu „duşmanii de clasă, binomul, serviciile, sorosiştii, corporatiştii, statul paralel etc” sunt ai PSD pe veci. Sunt cei care, indiferent ce ar face PSD la guvernare, vor vota tot timpul la fel. Asta şi pentru că sunt cel mai uşor de cumpărat – o pungă cu de-ale gurii, o cinste la birt, un ajutor social, 100 de lei în plus la pensie.
Pe alţii îi prosteşte din când în când, cam din două în două cicluri electorale. În general sunt oameni cu pretenţii, cu studii, „’telectuali”. Cei mai mulţi bugetari – funcţionari, poliţişti, profesori, medici. Se lasă prostiţi cu promisiuni de măriri de salarii, se lasă cumpăraţi cu funcţii, se lasă atraşi în cloacă. Ar putea gândi, şi-ar putea da seama că sunt minţiţi, ar putea realiza penibilul unor promisiuni, dar nu o fac. Din comoditate sau din prostie. Sau din complicitate. Chiar dacă unii realizează că au fost minţiţi, puţini ar recunoaşte asta. Ar fi un semn de slăbiciune, iar mulţi dintre ei sunt foarte fuduli.
Pe alţii îi prosteşte să nu acţioneze. Să nu voteze, să nu protesteze, să fie nemulţumiţi de toată lumea, să creadă că „toţi sunt la fel”. Prostirea acestei categorii ajută întotdeauna PSD să câştige cu ajutorul primelor două categorii şi să facă ceea ce doreşte, odată ajuns la guvernare.
Dar nu poate prosti chiar pe toată lumea. Chiar dacă, uneori, PSD are impresia că toată lumea poate fi prostită, în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. Sunt oamenii care gândesc, care se informează, care nu iau de bun tot ceea ce li se serveşte. Oameni care nu au încredere în penali, în infractori, în condamnaţi. Oameni care şi-ar dori o ţară normală, civilizată, în care hoţia să fie pedepsită, cu o justiţie puternică şi independentă, o ţară cu un traseu european, aşa cum îi este destinul. O ţară în care nu infractorii fac legea, în care nu agramaţii, semianalfabeţii şi incompetenţii notorii decid destinele unei naţii.
Dar să încerci să prosteşti Comisia Europeană, să te răsteşti la ea că nu e informată, că e dezinformată din interior de duşmanii naţiei, că se pripeşte, că nu ştie ce vorbeşte atunci când critică intenţiile Puterii PSD-ALDE de a face praf legile Justiţiei denotă nu doar o aroganţă de prost gust, ci şi o mare prostie. Să încerci să explici Comisiei Europene că negrul este de fapt alb şi că albul este în realitate negru arată că fie eşti complet rupt de realitate şi că te-a tâmpit puterea, fie că îţi baţi joc nu doar de românii care nu pot fi prostiţi, ci de oricine nu gândeşte hoţeşte ca tine - fie din România, fie de la Bruxelles, fie de la Washington. Să crezi că s-a întâlnit hoţul cu prostul tocmai la Bruxelles arată de fapt nivelul de nesimţire la care a ajuns coaliţia de guvernare în raport cu toţi cei care nu sunt de acord cu PSD-ALDE. Nivelul „Pentru că putem!”.
