Preocupat de reabilitarea sistemului de irigaţii, a unor staţii de pompare şi a unor canale de irigaţii, dar şi de modul în care decurg lucrările respective, pentru care s-au făcut investiţii de zeci de milioane de lei, la jumătatea săptămânii trecute,
ministrul Agriculturii a făcut o vizită de lucru în judeţul Brăila. Îmbrăcat tovărăşeşte şi încălţat cu cizme de cauciuc, Petre Daea a inspectat staţiile de pompare care au mai rămas sau care mai sunt în stare de funcţionare după 30 de ani de nepăsare şi de “pariu cu agricultura” şi s-a arătat trist de ce a văzut pe terenurile muşcate de secetă. “Sunt trist, sincer! Sunt trist că, ce-am văzut în câmp… Greu!...Să grăbim, pentru că pe vremea asta curge praful în urma discului. E secetă, nu-i apă-n sol!”, a fost concluzia şefului care conduce Agricultura românească.
Dacă la sfârşitul anilor 1980 majoritatea datoriilor externe erau achitate prin rezultatele obţinute din agricultură, iar oamenii de la sate aveau asigurate locuri de muncă prin investiţiile făcute în domeniu, în ferme zootehnice sau legumicole, în cooperative agricole de producţie, în staţii de mecanizare agricole, în fabrici de conserve etc., acum, agricultura românească este la pământ. Dacă în epoca respectivă, sistemele de irigaţii cuprindeau o suprafaţă impresionantă în majoritatea zonelor ţării care puteau fi afectate de secetă, după evenimentele din decembrie 1989 ni s-a spălat creierul cu promisiuni electorale şi am trecut cu buldozerul peste toată munca de o viaţă a celor ce au făcut investiţii în agricultura românească. S-a furat şi s-a distrus tot ce ne mai putea aduce aminte de “epoca de aur”, dar nu am reuşit să punem nimic în loc.
În perioada postdecembristă, de la Petre Roman şi până la guvernul păstorit de Viorica Dăncilă, faimosul “pariu cu agricultura” nu a făcut altceva decât să distrugă tot ce se investise în satele româneşti, să lase mii de oameni fără un loc de muncă şi să trimită românii de toate vârstele la cules de căpşuni.
Cândva, România era o ţară eminamente agricolă, a fost grânarul Europei. De la an la an, ne-am bătut joc de pământul acestei ţări, pământ care reprezintă materia primă pentru agricultură şi, pentru că nu am reuşit să schimbăm căruţa cu un tractor, am lăsat terenurile de izbelişte, sau le-am încredinţat unor arendaşi care fac afaceri cu pământurile strămoşilor noştri şi se îmbogăţesc peste noapte. Agricultura ar fi putut fi un pariu câştigat de România în faţa întregii Europe. Satele noastre ar fi reuşit să înflorească, dacă politicienii aflaţi la Putere ar fi încercat să se gândească şi la talpa ţării, nu doar la propriile interese şi afaceri.
În timpul vizitei pe care a făcut-o în judeţul nostru, ministrul Petre Daea a preconizat un an secetos, dar s-a arătat optimist în legătură cu reabilitarea sistemului de irigaţii, precizând că anul viitor va fi în funcţiune tot sistemul de irigaţii din judeţul Brăila, pe 320.000 hectare, suprafaţa care se iriga înainte de 1989. Blestemul pământului sau...ironia sorţii. După ce am vandalizat agricultura peste un sfert de secol, acum facem eforturi să ne întoarcem în timp...
