PSD a identificat un nou duşman de clasă în România: „statul paralel”. După sorosiştii, binomul, serviciile, multinaţionalele, corporatiştii, băncile şi Bruxelles-ul, pesediştii au descoperit un nou vinovat pentru faptul că politicienii nu sunt lăsaţi să fure în linişte: „statul paralel”. De altfel, treaba cu furtul pare singura explicaţie logică a acestui stat aşa-numit paralel, în contextul în care statul este, de fapt, PSD-ALDE: ei au Guvernul, au majoritatea parlamentară, au Curtea Constituţională, au de fapt toate instituţiile publice sub propriul control, de la şcoli la autorităţi de reglementare. Ei dau legi, ei le pun în aplicare, ei controlează totul. Ei au totul, cu o excepţie: nu au (încă) Justiţia. Acesta este marele lor of, marea jale, marea problemă, concentrată, de fapt, în problema unui singur om: Liviu Dragnea.
Nu este foarte clar ce anume înseamnă acest „stat paralel” în viziunea guvernanţilor – Liviu Pop, de exemplu, agramatul ministru al Învăţământului, a dat o explicaţie aiuristică din care nu s-a înţeles nimic.
Statul paralel o fi oare statul în care politicienii penali n-au ce căuta în funcţii de demnitate publică? Statul paralel o fi statul în care un infractor condamnat n-ar fi putut fi preşedinte al Camerei Deputaţilor? O fi statul în care un trimis în judecată n-ar fi putut fi preşedinte al Senatului – adică al doilea om în stat? O fi statul în care oamenii care nu fură, care nu mint, care nu înşeală sunt apreciaţi? O fi statul în care cinstea este considerată o virtute care te recomandă ca politician? O fi statul în care spitalele arată normal, în care bolnavii sunt trataţi cu demnitate, în care nimeni nu pleacă mai bolnav decât a venit? O fi statul care are saloane pentru arşi? O fi statul cu autostrăzi, cu străzi fără gropi, cu şcoli autorizate sanitar, cu caldură în clase, cu un învăţământ performant? O fi statul în care nu trebuie să dai niciun fel de şpagă, în care legea se aplică, în care dreptatea primează, în care oamenii nu sunt umiliţi de fel de fel de funcţionăraşi publici? O fi statul în care politicienii nu sunt penali, se ţin de cuvânt şi fac totul pentru a le fi mai bine celor pe care îi reprezintă? O fi statul în care guvernanţii, directorii şi toţi cei cu funcţii de conducere la stat sunt numiţi doar pe bază de competenţă?
Dacă acesta este statul paralel, mă declar un susţinător înfocat. Mi-ar plăcea ca un astfel de stat să fie cel în care trăiesc, muncesc şi votez.
De fapt, singurii paraleli cu ceea ce are nevoie această ţară şi cu ceea ce merită acestă naţie sunt exact ei, politicienii de la Putere. România lor nu a fost, nu este şi nici nu va fi vreodată România noastră.
