"Sa faca ce vor ei. Pe mine nu ma intereseaza. Este o vrajeala", a declarat presedintele Gloriei Bistrita care a condus clubul si inainte de 1989.
In schimb, vicepresedintele gruparii din Bistrita, Constantin Sanduta, fost presedinte al CJEFS inainte de Revolutie, a spus ca este posibil ca printre oamenii de sport sa fi existat si informatori ai securitatii. "Presupun si eu, banuiesc faptul ca au existat, dar nu pot spune cu certitudine acest lucru", a declarat Sanduta. Vicepresedintele Gloriei sustine ca a avut de-a face si el cu securitatea cind s-a ratacit o harta de orientare turistica, incident pentru care a fost obligat sa dea o declaratie.
Fostul tehnician al Gloriei Bistrita, Remus Vlad, a declarat, la rindul lui, ca sportivii erau urmariti pas cu pas de Securitate, mai ales daca aveau deplasari in strainatate. "Erau oameni care ne supravegheau, care veneau cu noi in deplasari. Pentru noi era mai mult un fel de protectie, ca sa zic asa. Tema de baza era sa nu raminem pe afara, dar cine a vrut sa ramina tot a ramas. Ma gindesc la Radu Nunweiller, la Vrinceanu. Eu nu am avut intentii de-astea", a spus Vlad, care recunoaste insa ca a semnat o declaratie ampla la Securitate, dupa ce, in timpul unei deplasari in Italia, a facut o vizita unor prieteni si a pierdut trenul cu care echipa sa se intorcea in tara.
"Am ajuns trenul in statia urmatoare pentru ca m-au dus cu masina prietenii mei, dar evident am dat declaratii cind am ajuns acasa", a adaugat tehnicianul care recunoaste totodata ca anunta militia de cite ori primea vizite din strainatate. "Pur si simplu asa trebuia, asa era legea. Era chiar jenant uneori fiindca nu era voie sa-i culci acasa. Stateam, chefuiam si apoi ii duceam la hotel. Era caraghios, dar asa era sistemul", a spus Vlad, in opinia caruia deconspirarea ar putea aduce prejudicii de imagine unor glorii ale sportului romanesc.