Oare în Guvernul României sunt chiar toți acei elevi din ultima bancă? Acei copii, mereu în urmă cu temele, neatenți, indiferenți, care abia treceau clasa? Nu de alta, dar parcă văd acum o răzbunare tipic școlărească, imatură a elevilor de atunci, acum premieri, parlamentari, miniștri, secretari de stat ori președinți la Senat sau la Camera Deputaților etc. care, literalmente, își bat joc de dascălii României. Răzbunare de maniera: "Uite, doamna profesoară, că totuși am ajuns cineva!" Asta se înțelege. Altfel, nu-mi explic de ce Guvernul României a permis ca această grevă să dureze atât de mult, mai ales acum, când elevii din clasele terminale au nevoie mai mult ca oricând de îndrumarea profesorilor.
Oameni, pe care politicienii noștri i-au asimilat, practic, cu niște asistați sociali, cărora le-au promis două pomeni, nu salarii. O pomană de 1.000 de lei și alta de 1.500 de lei, sub formă de vouchere, de două ori pe an. Păi bine măi, isteților, dar voi vă luați salariile de două ori pe an?! Asta e "România educată?!" Așa arată singurul proiect de țară al președintelui Klaus Iohannis?! Un proiect scris cu dispreț, umilință, aroganță, incompetență și ipocrizie?! Altfel, nu-mi explic nici cele două intervenții publice ale șefului statului în care admite că dascălii au dreptate. Pe principiul, spun ca tine, dar fac ca mine. Tipic politicianist. Sincer, nu mă mir. Nu mă mai miră nimic în țara asta. Am întâlnit cam toate speciile de politicieni și majoritatea, o dezamăgire totală. Și aici o să fac o scurtă paranteză, să vă povestesc o întâmplare de pe teren, care se leagă cumva de stilul politicianist. Acum ceva ani în urmă, eram în biroul unui politician din Brăila, pe care l-am întrebat dacă o să finanțeze reparațiile unei clădiri în care funcționa Medicina Legală, unde ce-i drept, ploua prin acoperiș. Cu microfonul deschis îmi spune: "Da, binențeles, se rezolvă! O să facem și o să dregem și o să le dăm bani..!" Pentru ca ulterior, când am închis camera de filmat și eram pe picior de plecare, ne aruncă-n în pragul ușii următoarele cuvinte: "O să le dăm pe dracu! S-o creadă ei. Nu le dăm nimic!" și a început să râdă isteric, singur. Am amuțit. Și eu și colegul meu, operatorul de imagine, fix ca sindicaliștii.
Dar asta nu înseamnă că ar trebui să acceptăm așa ceva. Și, revenind la învățământ, nu trebuie să fim obedienți în fața acestei ofense publice la adresa dascălilor. Vorbim, totuși, de o categorie socio-profesională importantă. Acei oameni care ne îndrumă copiii, îi învață, îi educă și îi ajută să se dezvolte. Oameni, care nu au cerut nimic altceva decât respectarea legii.
Alocarea a 6% din PIB. Asta fac de luni bune, de ani buni. Ei tot solicită întâlniri, negocieri cu Guvernul, fac pichetări, grevă și nu doar pentru salariile lor. Ci și pentru condiții mai bune în grădinițe, școli, licee sau facultăți. Condiții decente unde acești copii învață și își petrec, până la urmă, o bună parte din timp, chiar mulți ani din viață.
Cum au răspuns oamenii politici la această lecție? Ca din ultima bancă. Au verbalizat mărunțișuri atât de rizibile, încât cei trei lideri sindicali au rămas fără cuvinte. Pentru asta, marea coaliție aflată la guvernare rămâne repetentă, clar! De la mine, nota 4 la purtare. Și așteptări, prea mari, de la următorul Guvern să nu avem! Pentru că în politică, nu e ca în școală, unde cei repetenți repetă anul. Nu. În politică e altfel. Ei trec clasa oricum. Doar locurile în bancă se schimbă.
