Situaţia se prezintă în felul acesta: PDL, USL şi celelalte forţe politice de pe scena românească nu ştiu şi nu pot face altfel politică. Reforma statului român şi modernizarea societăţii româneşti stagnează sugrumate, aproape în pragul eşuării. Iniţiatorii şi susţinătorii acestora se găsesc şi în PDL, şi în USL, şi în cadrul societăţii civile, şi în mediul de afaceri. Totul este amestecat, tulbure şi ameninţă să devină urât mirositor. De acolo de unde apa bălteşte, mai târziu sau mai devreme putoarea se va înălţa graţioasă în văzduh.
Ideea e că, aşa cum se prezintă lucrurile, mulţi români nu mai sunt dispuşi să voteze partide. Nici măcar cei cu convingeri puternice politice nu mai suportă personajele groteşti care populează din plin toată clasa politică românească. De aceea, cred eu, configurarea unei mişcări populare dă dureri de cap şi USL-ului, şi PDL-ului. O mişcare populară amplă, cu o voce puternică a societăţii civile, ar dinamita autoritatea actualelor partide, deturnând intenţia acestora de a pica la mica înţelegere pentru a promova acolo unde trebuie oameni siguri şi supuşi. Cine se va alia cu societăţile populare - mă refer la oamenii politici din toate partidele - şi va ţine cont de dorinţele acestora, va avea voturi mai multe decât ar putea să-i aducă propriul partid. Dar unde sunt mişcările populare, veţi întreba? Păi, nu sunt. Dar ar putea să fie - asociaţii, ong-uri, fundaţii etc. Pe de altă parte, mă îndoiesc că dialogul cu societatea românească ar putea fi iniţiat de actualii principali ideologi ai politicii româneşti. Sunt prea aroganţi, prea plini de ei, prea pierduţi în marasmul unor viziuni care nu au nicio legătură cu realitatea.
Deci, organizaţi-vă! Dacă nu, rămâne cum s-a stabilit! Adică la fel ca din 1945 până astăzi!
