Tot aşa, zilele trecute, alte voci au chiţăit într-un mod la fel de ridicol. De la PNG, Ionel Alexandru anunţa miercuri că în turul II i-a oferit sprijin lui Traian Băsescu. Măi, să fie! I-a dus un pahar cu patru cuburi de gheaţă sau despre ce fel de sprijin vorbeşte? Iar cu o zi mai înainte, Gheorghi Obreja de la PC se arăta nemulţumit de colaborarea cu PSD. De parcă l-ar fi băgat cineva în seamă pe Obreja şi ar fi vrut cineva să colaboreze cu el.
În rest, cum spuneam, o concordie desăvârşită. Niciun politician local nu are nimic cu politica de la Brăila. În fond, toţi vorbesc despre mişcările de la nivel naţional ca orice alegător aprins de talk-show-urile de crâşmă. Asta în timp ce, de la cap la coadă, hotărârile trec prin CJ şi CLM cu unanimitate de voturi, ca în vremea partidului unic.
Ceea ce vreau să spun este că, la Brăila, nimeni nu face opoziţie. O cooperativă armonioasă şi-a articulat scheletul în interiorul tuturor partidelor. Nimeni nu stă cu ochii pe mişcările adversarilor şi pe interesele cetăţeanului de rând. Fiindcă, de fapt, nu există niciun adversar. Toţi sunt componentele cuminţi ale aceleiaşi maşini zumzăitoare. Toţi sunt, de fapt, la putere. În opoziţie eşti doar tu. Singur, mic, demn de dispreţ şi bun de plată.
Citeşte blogul lui Marian COMAN