Nu este deloc uşor să faci opoziţie constructivă! La nivel naţional este aproape imposibil ca partidele din Opoziţie să-şi treacă nişte amendamente, iar de legi nici nu poate fi vorba. La Centru, Opoziţia poate cel mult să susţină nişte proiecte de acte normative promovate de Putere, sau să semneze nişte acorduri cu privire la strategii sau politici pe termen lung. În acest context, faptul că liderul PNL Ludovic Orban s-a declarat de acord cu vaccinarea obligatorie a copiilor, renunţănd la populisme ieftine în favoarea siguranţei naţionale şi a sănătăţii publice, mi se pare un gest de normalitate. Cum tot un gest de normalitate mi se pare faptul că ministrul Sănătăţii i-a mulţumit în spaţiul public. În Brăila, nicicând în ultimii 27 de ani nu s-a făcut opoziţie constructivă. Am asistat fie la o înţelegere transpartinică pe faţă (când a fost USL) sau pe sub masă (pe vremea lui Adrian Ritzinger sau a lui Constantin Cibu), fie la o atitudine violentă de “Gică Contra”, uneori susţinută, alteori de-a dreptul fără argumente. Chestia aia cu “votăm doar ce-i în interesul comunităţii”, indiferent la ce partid facem referire, au fost doar vorbe goale. Alexandru Dănăilă, noul preşedinte ales al PNL Brăila, a declarat public că de azi înainte vom asista la o opoziţie constructivă la Brăila. De când a făcut această afirmaţie a adus în discuţie trei teme majore pentru brăileni: secţia de Cardiologie a Spitalului Judeţean, mia de hectare luată cu japca de Galaţi şi Centrul Istoric. În primele două chestiuni s-au făcut paşi importanţi prin implicarea personală a lui Dănăilă şi a consilierilor PNL. În ceea ce priveşte Centrul Istoric, însemnând reabilitarea şi “igienizarea” zonei de persoane care realmente aduc prejudicii de imagine Brăilei, Alexandru Dănăilă l-a provocat pe primarul Marian Dragomir să vină cu un proiect concret, în caz contrar liberalii urmând să prezinte propuneri viabile. Tot Alexandru Dănăilă a semnalat lipsa de proiecte pe bani europeni atât la nivelul Consiliului Judeţean cât şi la nivelul Primăriei, ceea ce este o realitate, dacă ne raportăm la perioada administraţiei Stancu – Simionescu, chit că unele proiecte vechi s-au împotmolit. Deja, din punctul meu de vedere, este suficient pentru un partid de opoziţie. Mai exact, pentru ca brăilenii să perceapă pozitiv şi pe termen lung zbaterile PNL Brăila, liberalii ar trebui să se preocupe şi să facă presiuni pentru ducerea la îndeplinire a propriilor iniţiative. În acest context, punerea în funcţiune a secţiei de Cardiologie şi revenirea la judeţ a hectarelor nefolosite de Galaţi pentru construcţia de locuinţe, sunt obiective realizabile, dar care necesită o presiune constantă şi hotărâtă pe PSD Brăila care deţine majoritatea în CJ, majoritatea în Parlament, dar şi primul ministru. Faptul că încă asistăm la atacuri sterile de genul “au ieşit cu părinţii Rotaru şi Simionescu în conferinţă de presă”, urmate de replici despre “bunicul” Vasile Varga, mi se par pierdere de vreme în favoarea PSD Brăila. Social-democraţii asta-şi doresc: chestiuni uşurele, răutăcioase, ca să se victimizeze sau să vină cu argumente economice că nu se poate. Nici scăderea taxei de salubritate după ce Guvernul Tudose a suspendat taxa de mediu nu mi se pare o temă cu impact la electoratul de dreapta. Părerea mea este că primarul însuşi s-ar fi repezit să scadă taxa dacă stătea bine la încasări şi putea dormi liniştit că n-o să rămână cu gunoiul în poartă. Din punctul meu de vedere, liberalii ar trebui să pledeze pentru modernizarea modului în care se face curăţenie – suntem printre puţinele oraşe unde încă se dă cu mătura – pentru educarea intensivă a populaţiei în ceea ce priveşte colectarea selectivă a gunoiului, altminteri din 2019 o să ne coste mult mai scump. Oamenii care-ar vota cu PNL nu se zgârcesc la 4 lei/persoană în plus pe lună ci îşi doresc un oraş curat.
În plus, dacă liberalii vor deschide în fiecare săptămână un front nou, mă tem că în final nu se vor alege cu nimic. Pentru oameni contează dacă rezolvi ceva! Ne-am săturat de vorbe goale cu atât mai mult acum, când România trece printr-o perioadă fără precedent: programul de guvernare se schimbă de la o zi la alta, taxele la fel, salariile, pensiile, iar analiştii economici nu sunt deloc optimişti.
