În mod normal, la ora la care scriu aceste rânduri, conducerea USR-Plus Brăila ar fi trebuit să-şi fi dat deja demisia. Când nu obţii nici măcar voturile necesare intrării în Consiliul Local Municipal şi Consiliul Judeţean, chiar este de neînţeles cum de te mai prinde ziua următoare alegerilor în funcţie. Mai ales că, la nivel naţional, USR-Plus a produs nişte adevărate revoluţii la aceste alegeri locale.
Nici rezultatele PNL nu au fost grozave la Brăila, cu atât mai mult la nivelul celor doi candidaţi principali, care au obţinut sub voturile partidului. PNL a pariat pe un cal mort la Primăria Brăila, care nici măcar nu e liberal şi care în campanie, printre altele, s-a apucat să-l critice - post-mortem!!! - pe singurul primar liberal al municipiului, Constantin Cibu. În plus, au fost folosite tactici de genul Dana Budeanu-Firea (care luau în derâdere acţiunea unor oameni extraordinari de a construi, din donaţii, un spital pentru copiii bolnavi de cancer) şi au fost aruncate acuzaţii aiurea asupra unui proiect umanitar, cât se poate de lăudabil şi de decent, coordonat de Obiectiv, pentru dotarea secţiei de pediatrie a Spitalului Judeţean.
Eşecul celor două partide în plan local a contribuit din plin şi la succesul PSD în Brăila. Totuşi, trebuie recunoscut şi meritul celor doi candidaţi PSD la Primăria Municipiului şi la şefia CJ Brăila, care, de data aceasta, şi-au câştigat şi legitimitatea morală, obţinând majoritatea voturilor celor prezenţi la urne – Marian Dragomir la un scor aproape demn de Emil Boc, fiind votat de mai mulţi brăileni decât în 2016, asta la o prezenţă la vot mult mai redusă şi obţinând un scor mai mare decât propriul partid. Că a fost o prezenţă extrem de mică nu li se poate reproşa celor doi sau PSD-ului. Dimpotrivă, după cum arată rezultatele, pesediştii chiar s-au prezentat la urne. Nu i-a speriat nici Covid-ul, nici gândul că nu ar avea cu cine vota.
Pe de altă parte, nu pot să nu remarc prăbuşirea ProRomânia – nu doar la Brăila, ci în toată ţara, dar mai ales la Brăila. ProRomânia şi Ponta au ajuns, împreună cu ALDE şi Tăriceanu, la capitolul „neglijabile”. Aceste alegeri au dovedit că adevărata locomotivă a partidului lui Ponta era, de fapt, brăileanul Mihai Tudose. Cumva, Tudose a reuşit în 6 luni de ocupant al funcţiei de premier să câştige mai multă încredere şi popularitate decât Ponta în 3 ani şi jumătate – şi nu doar la Brăila, ci în toată ţară, dar mai ales la Brăila. O popularitate care i-a ajutat enorm şi pe Dragomir şi Chiriac la aceste alegeri.
În acest context, PSD va conduce Brăila pentru încă 4 ani, având o majoritate extrem de confortabilă şi o Opoziţie extrem de firavă. Patru ani în care Opoziţia aproape că nici nu va conta în plan local. Dar măcar va avea timp să înţeleagă unde a greşit (şi) de data aceasta.
