Acesta reactie a cadrelor didactice vine dupa ce ministrul Educatiei a hotarit sanctionarea a 94 de profesori, pentru aproape 20 dintre acestia urmind desfacerea contractului de munca. Aceasta masura drastica, unica in istoria postrevolutionara a invatamintului romanesc, a fost luata pentru acele cadre didactice care au dat cu 3,5 pina la 4,5 puncte pe o lucrare mai mult decit merita.
Decizia i-a ingrozit pe profesori, insa masura luata de ministru este justa. Oare cit de subiectiv ar trebui sa fie un barem de corectare pentru a se admite ca normale diferente la evaluare mai mari de 3 puncte? Pai daca asemenea diferente nu trebuie sanctionate dur, atunci de ce se mai dau examene?
Ca s-au descoperit asemenea diferente intre doua evaluari nu mai mira, cred, pe nimeni. De ani de zile, anumite judete sint abonate la procente de promovabilitate nerusinate, peste 90%, de parca acolo ar fi numai elevi buni si foarte buni. O aberatie, insa nimeni, pina acum, nu a avut curajul sa si demonstreze ca in acele judete corectarea nu se face asa cum ar trebui. Diferenta intre nota sase si nota noua este imensa atunci cind candidatii se clasifica dupa aceasta medie, iar favorizarea unui elev cu atitea puncte este clar frauda. Nu poti pune noua pe o lucrare de sase, sau sase pe o lucrare de doi. Orice dascal stie ca nu mai este vorba de subiectivitate. Si atunci, de unde aceasta reactie dura a profesorilor? Din dorinta de a nu-si asuma responsabilitatea realizarii sarcinilor pe care le au. Oricare angajat primeste un salariu pentru care trebuie sa realizeze anumite sarcini. In momentul in care patronul il prinde ca inseala organizatia pentru care lucreaza il da afara de nici nu mai are timp sa realizeze ce i s-a intimplat. Domnii profesori refuza sa-si asume responsabilitatea evaluarii corecte a lucrarilor de bacalaureat pentru ca au fost obisnuiti, nu numai in ultimii 16 ani, ca ei nu gresesc niciodata, iar in cazul in care se descoperea cumva acest lucru era doar un accident pentru care, nu-i asa, cum sa pedepsesti un biet dascal. Despre repercusiunile unei asemenea atitudini asupra sistemului de invatamint nu vorbea nimeni. De cite ori un parinte avea ceva de reclamat scolii, scoala iesea la atac de nici nu-i mai venea parintelui sa mai deschida gura. Se enerva, pleca de la scoala cu convingerea ca a fost pus in situatia penibila de copilul sau care nu este perfect si copilul era pedepsit. Profesorul care gresise isi vedea mai departe de treaba lui, fara sa accepte si responsabilitatile.
Acum, profesorii trebuie sa-si asume responsabilitatea unei evaluari corecte, care sa reziste si unui control exterior, si refuza acest lucru. Sint socati si ingroziti de ce a putut sa faca ministrul. Protesteaza! Poate ca ar fi cazul ca dascalii sa-si asume responsabilitatile ce le revin si sa nu se mai arate atit de socati de masurile luate de ministru. Sint normale. Ce se intimpla pina acum, iertarea perpetua, nu era normal.