Operaţiunea “pacient sub acoperire”, iniţiată de Sorina Pintea a declanşat un adevărat scandal între Ministerul Sănătăţii şi personalul medical. În timp ce medicii apreciază că metoda prin care se doreşte sistarea mitei din spitale este ilegală şi au şi semnat o petiţie în acest sens, Ministrul Sănătăţii susţine că această măsură face parte din strategia anticorupţie şi că nu va renunţa să o aplice. Între orgoliile rănite ale medicilor care consideră că este vorba despre o campanie împotriva lor prin această metodă poliţienească şi înverşunarea Sorinei Pintea, de a apăra blazonul sistemului de sănătate, la mijloc, între ciocan şi nicovală, sunt bolnavii adevăraţi. Acei pacienţi cu un picior în groapă, care ar da orice pentru a fi salvaţi, indiferent dacă li se cere sau nu plicul cu bani. Dacă priveşti lucrurile de la distanţă, totul ţi se pare clar, lucrurile se desfăşoară între alb şi negru. Dar, când te afli în mijlocul acestui cerc vicios, lucrurile nu mai sunt atât de clare şi, spun acest lucru în cunoştinţă de cauză. Ani de zile am fost redactor pe sănătate; ajunsesem să cunosc fiecare colţişor din spitalele brăilene, îmi beam cafeaua de dimineaţă în Morga Spitalului Judeţean, la Urgenţe, la Serviciul Judeţean de Ambulanţă sau în secţiile de Anestezie Terapie Intensivă, acolo unde erau punctele fierbinţi ale evenimentelor. Dar, am fost şi pacient...Nu mi-a cerut nimeni, niciodată şpagă pentru serviciile medicale, dar, am şi stat opt-nouă ore la Unitatea de Primire a Urgenţelor, pentru că aşa a considerat o asistentă cu exces de zel şi care era sigură că, din partea mea, nu va primi decât mulţumiri...
Despre asta este vorba; despre oamenii în halate albe care ştiu să îşi facă meseria în orice condiţii şi despre uscăturile din sistemul de sănătate. Uneori, ca bolnav, simţi că te vindeci şi atunci când un medic sau o asistentă îţi zâmbesc sau îţi adresează o vorbă bună şi îi oferi o floare, o carte, un simbol de recunoştinţă. Asta nu este şpagă. Dar, sunt şi medici care condiţionează actul medical de diverse sume şi în diverse moduri. La Comisia de Expertiză Medicală, de exemplu, persoane fără o mână sau un picior erau chemate din şase în şase luni la verificare, de parcă, între timp, le creştea o mână sau un picior; dar, erau şi “căpşunarii” plini de lovele veniţi din Spania, care aveau prioritate, lăsau plicul la asistentă şi la medic şi erau programaţi la verificare după un an. Dacă nu lăsai o “atenţie”, ceva, medicul respectiv te lăsa să aştepţi pe hol decizia. Din când în când, te întreba asistenta “cum te simţi”. Uneori “te simţeai”, alteori, nu... şi, în funcţie de asta, primeai gradul de invaliditate.
În 2015, trei doctoriţe specializate în medicina muncii şi care lucrau în cadrul Serviciului de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă Brăila, printre ele fiind şi sefa acestui serviciu, au ajuns în vizorul procurorilor anticorupţie. La vremea respectivă, am scris despre asta...
Revenind la “pacienţii falşi din spitale”, operaţiunea este cu dus şi întors. Nu poţi include toţi medicii în aceeaşi oală, dar nici nu putem spune că nu există cadre medicale care condiţionează actul medical. Dar, pentru că pacienţii, bolnavii adevăraţi simt pe pielea lor aceste lucruri, cred că ei ar trebui întrebaţi în primul rând. Ideea unei astfel de măsuri nu îi aparţine Sorinei Pintea, ea este implementată de ani de zile în Europa şi chiar în România, fiind o parte a strategiei pe care Ministerul Sănătăţii trebuie să o implementeze până în 2020. Problema este că noi ne-am obişnuit cu şpaga şi nu prea suntem obişnuiţi cu astfel de măsuri.
