Oraş blestemat! Blestemat să se degradeze, să se ruineze, să îmbătrânească înainte de vreme, să înghită toate grosolăniile şi toate bătăile de joc fără să crâcnească. Oraş adormit, fără coloană vertebrală, pentru care nicio umilinţă nu e suficient de mare încât să-l trezească din amorţeală. Nimic!
Astăzi însă, eu mă revolt! Din nou, pentru a nici nu mai ştiu câta oară, nădăjduind, ca de fiecare dată, că nu mă răzvrătesc la pereţi. Şi că, într-o bună zi, unei mâini de oameni îi va ajunge suficient de adânc şi dureros cuţitul la os, încât să ia atitudine. Nădăjduiesc! Dar...
Dar, să trecem la subiectul zilei de astăzi: fântâna cinetică, una dintre frumuseţile Brăilei, unul dintre punctele de atracţie ale oraşului.
Ei bine, o electrovană de 1.480 lei şi cam 40 metri liniari de cablu, în valoare de 690 lei, adică în total vreo 2.500 lei – asta ţine, oameni buni, fântâna noastră cinetică secată, deşi e deja 7 iunie, iar de zile bune temperaturile se învârt pe la 30 de grade. 2.500 lei noi, adică 25 milioane de lei vechi, adică vreo 500 şi un pic de euro. Pentru această fabuloasă sumă nu s-au pornit fântânile încă şi, mai grav, s-ar putea nici să nu pornească toată vara!
N-am să stau acum să caut în arhivă să văd exact câte contracte a câştigat de-a lungul anilor Tancrad în judeţul Brăila şi nici câte milioane de euro au trecut din bugetul municipalităţii în conturile familiei Stăncic. Chiar nu mai contează cifrele exacte! Căci, doar plombe la măsele nu a pus Tancrad în oraşul ăsta! În rest, nu e centimetru pătrat de asfalt care să nu-i poarte semnătura, nu e lucrare edilitară mai importantă în care să nu apară, singură sau în tandem. A plecat Stancu, dar ei tot aici sunt. De neînvins în nicio licitaţie. Şi chiar n-aş avea vreo problemă dacă şi-ar face treaba temeinic. Dar uitaţi-vă la amărâta asta de fântână cum au sluţi-o şi sulemenit-o prin lucrările de aşa zisă reabilitare. Şi un ştrand de ţară ar putea avea mai multă fineţe şi eleganţă decât acest obiectiv, cândva „coroană imperială” a artei urbanistice, astăzi, după recondiţionarea lor, un kitsch (n-am să uit cât voi trăi albastrul ăla azur de piscină şi n-am să înghit niciodată actualul gri şobolan, cât despre sudură...).
Iar ca umilinţa să fie maximă, la doar câţiva ani de la marea renovare, când lucrarea este încă în garanţie, vine dl director Stanciu şi declară nonşalant: „Nu avem de ce să intervenim pe cheltuiala noastră... (...) cât ne-am ocupat noi de mentenanţă totul a funcţionat corespunzător”. Adică, trecând peste marea cheltuială de vreo 540 de euro, ei sunt culmea profesionalismului, iar ai noştri, care or fi ăia de au preluat mentenanţa, sunt nişte cretini. Să vă fie ruşine! Şi ţie, Tancrad, şi ţie, administraţie locală, dacă accepţi!
Nu mă luaţi cu proiecte, contracte, termene, clauze şi alte tâmpenii pe care ni le fluturaţi pe sub ochi de fiecare dată când nu vreţi să vă recunoaşteţi neputinţa. Măcar legea bunului simţ ar trebui să funcţioneze în cazul asta, dacă altă lege vă ţine legaţi de mâini. Căci, pentru cum au schimonosit şi gătit ca pe un brad de Crăciun de la căminul cultural fântâna asta, fără ca nimeni autorizat să spună pâs!, şi din banii lor de buzunar ar trebui soţii Stăncic să înlocuiască electrovana aia şi să schimbe cablurile. Că mă uit în balcon, şi cred că vreo 10 metri pot să vă donez eu! Ce porcărie! Ce impertinenţă!
Şi încă ceva! Dragomir, Chiriac, să nu vă împingă păcatul să acceptaţi să facă reparaţiile astea CUP Dunărea, în regie proprie, că d-l Mangiurea nu plăteşte lucrările nici din salariul lui sau ale voastre, nici din cheta de la angajaţi! Plăteşte din facturile noastre! Iar trei sferturi din facturile alea sunt achitate din salariul minim pe economie, adică mult de tot sub 2.500 lei! Ori luaţi poziţie faţă de această ingratitudine, ori lăsaţi naibii şi fântânile astea să ruginească, să se degradeze şi să se ruineze, ca cea mai mare parte din oraş.
P.S. Şi ca tabloul neputinţei să fie complet, aflu ieri că nici ştrandul de pe faleză nu se va deschide vara aceasta.
#100deanideneputinta # braila650
