Toamna aceasta, la cererea firmei “Pronif”, specializată în fabricarea de produse şi echipamente mecanice, Inspectoratul şcolar vrea să înfiinţeze prima clasă de învăţământ profesional dual din judeţul nostru. Mai exact, directorul „Pronif Industry”, Neculai Bodescu, încearcă de 3 ani să formeze o clasă de strungar şi frezor/rabotor/mortezor, dar elevii care termină clasa a VIII-a par să fie total dezinteresaţi. Iniţiativa este pur şi simplu grozavă, în condiţiile în care viitorii absolvenţi vor avea şi calificare şi loc de muncă! “Am vrut să facem o clasă de ucenici şi să le oferim salariul minim cât învaţă. Nu a venit nimeni. Am mers şi în comunităţi sărace. Ce se întâmplă, nu mai vrea nimeni să muncească?”, ne-a declarat directorul Bodescu. Această lipsă de apetit pentru muncă este explicabilă după ce ani de zile statul a încurajat nemunca, iar asistaţii social au fost folosiţi drept masă de manevră în campaniile electorale. Până şi PSD, principalul partid de pe scena politică românească, cu al său Ion Iliescu, cel care a pornit acest proces imediat după anii '90, a început să înţeleagă că s-a întrecut măsura. Se încearcă acum destul de timid, prin diverse legi, să se încurajeze sectorul privat ca să formeze ucenici. Dar nu este suficient câtă vreme prea mulţi preferă să stea acasă în şomaj sau pe alocaţiile copiilor decât să meargă la muncă. Iar lipsa forţei de muncă este, potrivit ultimului sondaj comandat de Camera de Comerţ a României, cea mai mare problemă cu care se confruntă agenţii economici privaţi. Cât despre învăţământul dual, de ani de zile auzim vorbe goale. De exemplu, la Brăila, încă din 2015, primarul de atunci Aurel Simionescu, dar şi preşedintele interimar al CJ, Viorel Mortu, vorbeau despre „reşaparea învăţământului tehnic”. „Noi facem şcoală pentru că trebuie şi de cele mai multe ori nu răspundem necesităţilor pe care piaţa muncii le pune în faţa noastră”, declara, la vremea aceea, Simionescu. “Elevul face un tip de liceu mai prelungit puţin şi 2 zile şi jumătate lucrează într-o fabrică anume, inclusiv sâmbăta. Este plătit ca muncitor care învaţă. Un tip de seral cum era la noi, dar altfel. Un model german care văd că prinde în Ardeal”, era şi propunerea lui Viorel Mortu, care anunţa, referindu-se la învăţământul dual, că tema s-ar fi aflat şi în atenţia ministrului Educaţiei din urmă cu 2 ani. Mortu a mai menţionat, cu aceeaşi ocazie, că va purta o discuţie la nivelul conducerii Inspectoratului şcolar al judeţului nostru pentru a pune la punct un asemenea proiect, menit să reorienteze tinerii către o meserie. Anii au trecut, dar n-am aflat despre niciun astfel de proiect la nivelul IŞJ Brăila decât după ce din zona privată s-a ivit această iniţiativă. Sigur, este de lăudat faptul că firma „Pronif” nu a primit „tălpi” drept răsplată că vrea să facă un bine atât pentru tineri cât şi pentru piaţa muncii. Dar această iniţiativă poate fi extinsă şi la alte meserii, cerute la ora actuală de piaţa muncii din Brăila, dacă s-ar organiza întâlniri cu mediul de afaceri sau chiar s-ar purta discuţii directe cu diverşi oameni de afaceri. De exemplu, zilele trecute am aflat de un director de şcoală din judeţ care se zbate să organizeze o clasă pentru tractorişti, ideea venind chiar din rândul elevilor. Aşadar, nu toţi adolescenţii sunt nişte putori fără chef de muncă. Mi s-a părut la fel de excepţional interesul acelui director, despre care vom scrie în curând, de a veni în întâmpinarea doleanţelor elevilor. Ce vreau să subliniez este că, indiferent de voinţa politică a partidului aflat la putere, dacă legea nu interzice, oamenii cu iniţiativă, oamenii dedicaţi, oamenii cu suflet mare până la urmă, pot mişca lucrurile, chiar şi în învăţământ, acolo unde este jale. Este jale, în primul rând pentru că programele şcolare nu mai au aproape nicio legătură cu vremurile în care trăim. Este jale, pentru că există încă mulţi profesori care-şi permit cu o nesimţire uriaşă să nu-şi facă orele nici măcar acum, după ce li s-au mărit salariile şi urmează şi alte creşteri. Este jale, pentru că programele şi maniera de predare a „umflaţilor” profesori universitari conduc la abandonul studiilor universitare din partea tinerilor, într-un procent de peste 40%.
