Preşedintele Klaus Iohannis a dat, ieri, startul campaniei pentru referendumul pe care l-a convocat pe data de 26 mai, odată cu alegerile europarlamentare. Un referendum care se doreşte un contraatac la asaltul Puterii împotriva Justiţiei, dar prin care să se obţină şi un răspuns ferm al populaţiei în privinţa legilor Justiţiei. Pentru că, dincolo de protestele din Piaţa Victoriei, generate de politica guvernării în domeniul penal, şi dincolo de revolta din bulele de socializare, nimeni nu prea ştie de fapt care este opinia majorităţii populaţiei în această privinţă. Nici măcar vreun sondaj de opinie pe această temă nu s-a făcut.
Până la urmă, cum văd cei mai mulţi dintre români acest război pe tema Justiţiei? Cum priveşte majoritatea populaţiei aceste modificări ale legislaţiei penale? Care este părerea românilor despre favorizarea unor condamnaţi de frunte, despre piedicile puse magistraţilor, despre punerea în genunchi a Justiţiei, despre transformarea României într-un loc mai bun pentru infractori?
Referendumul din 26 mai ar putea oferi clasei politice româneşti, Europei, lumii întregi, dar mai ales românilor un răspuns clar la aceste dileme. Din păcate, cele două întrebări stabilite de Preşedinţie nu sunt la fel de clare, în special a doua, mai ales pentru cei neavizaţi – adică majoritatea populaţiei: „1. Sunteţi de acord cu interzicerea amnistiei şi graţierii pentru fapte de corupţie?; 2. Sunteţi de acord cu interzicerea ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului în domeniul infracţiunilor, corelat cu extinderea dreptului de a ataca Ordonanţele de Urgenţă direct la Curtea Constituţională?”. Nu doar că nu sunt foarte clare, dar pot fi chiar interpretabile pentru mulţi. De exemplu, de ce ar trebui interzisă amnistia şi graţierea doar pentru fapte de corupţie, dar nu şi pentru violuri, crime, pedofilie etc? Poate ar fi trebuit formulat „pentru infracţiuni grave, inclusiv cele de corupţie”, ca să nu mai existe dubii. Cât despre a doua întrebare, dacă prima parte este cât de cât mai clară, partea legată de atacarea ordonanţelor de urgenţă la CCR îi poate băga în ceaţă pe foarte mulţi. Mai ales că puţini ştiu că, în prezent, ordonanţele de urgenţă pot fi atacate la Curtea Constituţională doar de Avocatul Poporului. Iar când Avocatul Poporului este de fapt Avocatul guvernului sau al partidului de la Putere, este clar că nu o va face. Tocmai de aceea, întrebarea a doua de la referendum fix la asta se referă: n-ar fi bine dacă ordonanţele de urgenţă ar putea fi atacate la CCR şi de alte instituţii? Desigur că da. Logic, întrebările ar trebui să trezească interesul alegătorului, iar românii ar trebui să participe în număr cât mai mare la referendum - desigur, ca să şi voteze la alegerile europarlamentare.
Revenind la răspunsurile pe care populaţia ar trebui să le dea la cele două întrebări, acestea ar trebui să fie evidente, dar poţi să ştii? Uneori, românii au darul de a surprinde pe toată lumea şi de a răsturna orice pronostic. Totuşi, răspunsurile la acest referendum, împreună cu rezultatul voturilor la europarlamentare, vor crea imaginea clară a României anului 2019. Va fi ca un privit în oglindă, indiferent dacă ne place sau nu ce vom vedea.
