Primul era împodobit cu bătrâneţile cele cinstite, iar al doilea cu tinereţea cea plină de înţelepciune şi fecioria trupească şi sufletească. În timpul prigoanei pornite de sângerosul Diocleţian contra creştinilor, Agatopod şi Teodul au fost chemaţi la curtea împăratului. Ei au mers cu bucurie şi, ţinându-se de mână, au păşit împreună la judecată, strigând: "Suntem creştini!"
În zadar i-au îndemnat judecătorii pe creştini să se lepede de Hristos şi să se închine la idoli. Aceştia au rămas neclintiţi în credinţă. După ce au fost aruncaţi în temniţă şi înfometaţi vreme îndelungată, Agatopod şi Teodul au fost osândiţi la moarte prin înec. Mai apoi, li s-au legat mâinile la spate, li s-au agăţat pietre de gât şi au fost duşi la locul de unde aveau sa fie aruncaţi în mare. Când se pregăteau să-l arunce pe Agatopod în adâncuri, acesta a strigat: "Iată botezul nostru cel de-al doilea, cel care spală toate păcatele noastre, aşa încât curaţi să ne înfăţişăm înaintea Domnului nostru Iisus Hristos!"
La scurtă vreme după moartea mucenicilor, trupurile lor au fost duse de valuri la mal, iar credincioşii le-au luat şi le-au îngropat cu cinste. Teodul le-a apărut cunoscuţilor ca un înger de lumină îmbrăcat în strai luminos, poruncindu-le să împartă ce mai rămăsese din averile sale săracilor. Aceşti slăviţi ostaşi ai Lui Hristos au suferit mucenicia în timpul împăratului Diocleţian, când la Tesalonic stăpânea cezarul Faustin, la anul 303 după Hristos.
