A fost ofiţer roman. Se spune că, în timpul unui aprig război, Sfântul Nicon a făcut semnul Sfintei Cruci şi a rostit tare numele Lui Hristos, ţinând seama de sfaturile mamei sale. În acel moment, a simţit în el o putere neobişnuită cu ajutorul căreia a reuşit să-i alunge pe duşmani. După război, Nicon a ajuns la Cizic, unde a primit botezul din mâna Arhiereului Teodosie, episcopul creştin al locului. După ce a devenit creştin, s-a retras într-o mănăstire unde s-a dedicat cu totul studiului şi ascezei. La trei ani de la botez, Sfântul Nicon a fost hirotonit preot, apoi episcop.
După moartea mamei sale, Sfântul Cuvios Nicon s-a retras în Insula Sicilia, unde a predicat Evanghelia Lui Hristos. Nicon a reuşit să strângă în jurul său nu mai puţin de 199 de monahi. În acea vreme, însă, a început prigoana împotriva creştinilor.
Marele dregător Quintianus l-a prins pe Sfântul Nicon împreună cu ucenicii săi şi i-a supus la chinuri. Mai apoi, cei 199 de ucenici ai Sfântului Nicon au fost omorâţi prin decapitare. Pe Nicon l-au legat de coada unui cal căruia i-au dat drumul în galop într-un defileu abrupt, apoi l-au bătut cumplit şi l-au jupuit de viu; dar sfântul a supravieţuit acestor chinuri. După toate acestea, i-au tăiat capul.
Trupul Sfântului Nicon a fost descoperit în urma vindecării minunate a unui păzitor de turme. Acesta avea duh necurat şi, când s-a atins de trupul sfântului, s-a tămăduit. Vindecat în acest fel, bărbatul a vestit minunea, iar creştinii au luat trupul Sfântului Nicon şi l-au îngropat cu cinste.
