Astfel, la acea vreme, urmând la tronul împăratesc împăratul Iulian Apostatul, acesta a început a-i prigoni pe creştini. Sfântul Vasile, preotul cel din Ancira, a mustrat în mod public, fără şovăire, necredinţa împăratului şi relele fapte ce le săvârşea împotriva creştinilor. De aceea, a fost aruncat în închisoare.
Când împăratul a căutat să-l câştige de partea sa, ca să nu-l omoare şi să tulbure astfel poporul, răzvrătindu-l, Sfântul Vasile i-a răspuns plin de curaj: "Eu în Hristosul meu cred, Cel pe Care tu îl lepezi, când El ţi-a încredinţat împărăţia aceasta pământească; de aceea, împărăţia îţi va fi luată foarte curând!" Şi alte asemenea profeţii a rostit Sfântul Vasile, descoperite de Domnul Dumnezeu.
Auzind toate acestea, împăratul Iulian s-a umplut de mânie. El a poruncit ca trupul sfântului sa fie jupuit de viu în fâşii de piele. După câteva zile, păgânul împărat a venit iar la el, să vadă dacă nu a renunţat la cele spuse deunăzi. Văzându-l pe împărat, Sfântul Vasile a luat o fâşie de piele şi, aruncând-o la picioarele lui, i-a zis: "Apucă şi mănâncă, împărate, căci dulce îţi este acest fel de hrană; mie Hristos îmi este Viaţă!"
Auzind acestea, împăratul a plecat ruşinat din Ancira, iar torţionarii păgâni şi-au continuat "munca", până ce sfântul şi-a dat duhul în mâinile Lui Dumnezeu, la anul 363 d.H.
