La acea vreme, uimiţi de tăria şi liniştea cu care creştinii primeau chinurile şi moartea pentru credinţa lor, inimile celor şapte li s-au înflăcărat de râvna pentru Hristos, cu toate că nu erau creştini. Ei şi-au legat singuri mâinile şi s-au înfăţişat plini de curaj înaintea guvernatorului Urban, spunându-i: "Şi noi suntem creştini!" Acestor tineri li s-a alăturat atunci Agapie, cetăţean de vază al cetăţii, care era creştin şi care suferise şi până atunci prigoană pentru credinţa lui în Hristos. Cu toţii au fost ucişi prin decapitare, la anul 303 d.H.
"Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule!" (Troparul Sfinţilor Mucenici Agapie, Plisie şi Tirmolau)
