• printre cele mai cunoscute obiceiuri se numără împodobirea bradului, ignatul şi mersul la colindat • tradiţiile diferă de la o zonă geografică la alta • în Maramureş colindătorii umblă din casă în casă cu “Steaua” sau “Capra”, iar în Moldova se fac faimoşii colăcei numiţi “Crăciunei”
Crăciunul este cea mai aşteptată sărbătoare a anului, mai ales de către copiii care au fost cuminţi tot anul pentru ca Moşul să le aducă cadourile mult dorite. Împodobirea bradului, masa îmbelşugată sau colindele sunt doar câteva dintre obiceiurile fără de care această sărbătoare nu ar mai avea acelaşi farmec. În continuare, vă prezentăm cele mai cunoscute obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Crăciun, culese din diverse zone ale ţării.
Obiceiuri de Crăciun
Tăiatul porcului. Ignatul, aşa cum se mai numeşte popular tăiatul porcilor, începe pe 20 decembrie şi se întinde până în Ajun. Totuşi, existe locuri unde se taie a doua zi de Crăciun. Tradiţia spune că „dacă nu tai porcul la Ignat, nu-i mai merge bine” sau că „după Ignat, porcul slăbeşte”. De regulă, la tăierea porcului cei miloşi sunt sfătuiţi să nu particupe deoarece animalul va muri mai greu. Mai mult, carnea va fierbe mult mai greu. Bătrânii de la ţară spun că după ce porcul este tăiat, pârlit şi spălat, se recomandă punerea unei pături peste el şi un copil să-l încalece. Astfel, anul viitor va fi unul lipsit de boli şi plin de bogaţii, sănătate şi prosperitate. După ce se taie porcul, gospodinele se pun pe treabă şi încep să pregătească cârnaţii, toba sau caltaboşii.
Colindele. În Ajunul Crăciunului, de la miezul nopţii şi până la revărsatul zorilor, casele răsună de glasul colindătorilor mici şi mari. “Domn, Domn să-nălţăm”, “Astăzi s-a născut Hristos” sau “Steaua” sunt câteva dintre cele mai cunoscute colindele. Copiii care merg cu “Steaua” au de obiei stea mare, din lemn, împodobită cu hârtie colorată şi crenguţe de brad, iar obiceiul acesta are o semnificatie religioasă, fiind legat de steaua care s-a arătat celor trei magi de la răsărit. La sate încă se mai păstrează obiceiul să li se împartă colindătorilor mere şi nuci, în vreme ce la oraş ei primesc mai mult bani.
Împodobirea Bradului. Obiceiul împodobitului bradului de Crăciun a fost împrumutat de la nemţi. La noi, pomii se împodobeau numai la nuntă sau la moartea unui flăcău sau unei fete mari. După primul război mondial acest obicei s-a răspândit pe tot teritoriul ţării. Astăzi, el este nelipsit din casele oamenilor, mai ales că sub brad lasă cadourile Moş Crăciun. Şi dacă tot vorbim de obiceiurile împrumutate, nu putem să nu prezicăm că în ultimii ani tot mai mulţi români au luat obiceiul americanilor de a pune lângă brad fursecuri şi lapte pentru Moş Crăciun.
Tradiţii de Crăciun în diferite zone ale ţării
În Maramureş, în Ajunul Crăciunului, colindătorii umblă din casă în casă cu “Steaua” sau cu “Capra”. O altă tradiţie specifică acestei zone este “Viflaimul” sau “Iroziile”, o piesă de teatru popular în care este recreat momentul apariţiei magilor şi al păstorilor ce prevestesc naşterea lui Iisus. În unele gospodării se mai păstrează un obicei străvechi care spune că decorarea caselor cu busuioc, maghiran şi bumbişor aduce noroc. Gospodarii curăţă cornurile şi pun funinginea la rădăcina pomilor, pentru a avea un rod mai bogat, iar grajdurile se ung cu usturoi, pentru a alunga strigoii şi duhurile necurate.
În Bucovina, gospodinele prepară 12 feluri de mâncare de post, între care prune afumate, sarmale cu cartofi, ciuperci tocate cu ustoroi şi borş de bureţi, pe care le pun pe masa de Ajun. În unele case, se pun sub masă câteva fire de fân.
O tradiţie care încă se păstrează în Moldova este cea a “Crăciuneilor”. În Ajun, femeile fac colaci care trebuie să fie rotunzi precum Soarele şi Lună. Colăcelul copt este luat apoi de bărbatul casei când iese la arat. După ce prima brazdă este trasată, bărbatul rupe “Crăciunelul” în trei bucăţi, dintre care una o pune sub brazdă. O altă bucată o dă animalelor din gospodărie, iar pe cea de-a treia o mănâncă el.
În Ardeal, există tradiţii care se păstrează din tată în fiu. În Ajun, tinerii sunt îmbrăcaţi în costume populare şi merg la casele fetelor de măritat pentru a le chema la petrecere. Părinţii fetelor îi servesc apoi cu vin şi plăcinte. În unele părţi din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc “piţerei” sau “pizerei”. După credinţă populară, ei sunt purtători de noroc şi fericire. Colindele copiilor sunt scurte şi au menirea de a ura belşug gazdelor care îi aşteaptă cu mesele întinse şi de a le vesti sărbătoarea Naşterii Mântuitorului.
Superstiţii de Ajun şi Crăciun
Tradiţia spune că în ziua de Ajun oamenii îşi iau de la vecini tot ce-au dat cu împrumut pentru a avea toată avuţia în gospodărie. Casa trebuie măturată de la prag spre răsărit şi nu din fundul locuinţei spre prag, ca să vină peţitori la fata de măritat. Se spune că cei care mănâncă mere în Ajunul Crăciunului vor fi sănătoşi tot anul. Dacă te săruţi sub vâsc în noaptea de Ajun, vei avea noroc în dragoste, iar dacă nu, vei avea parte de ghinion. Ghinion vei avea şi dacă nu ai crenguţe de vâsc în casă sau la uşă. Primiţi colindătorii şi răspătiţi-i cu mere, nuci sau bani pentru că altfel nu veţi avea belşug în casă.
De Crăciun nu se dă nimic cu împrumut pentru că se alungă norocul. De asemenea, nu se face curăţenie şi nici nu se aruncă gunoiul, considerându-se că aduce ghinion. Se consideră că aceia care s-au născut în ziua de Crăciun vor avea noroc în viaţă. Dacă ninge în ziua de Crăciun, de Paşte va fi vreme frumoasă, iar dacă cerul este senin, anul viitor va fi unul roditor. În dimineaţa primei zile de Crăciun, se obişnuieşte ca oamenii să se spele pe faţă cu apa în care a fost pus un ban de argint ca să fie sănătoşi în anul ce urmează. Nu purta încălţăminte nouă de Crăciun pentru că vei avea ghinoin.
